#ESMO20. Pembrolizumab crește supraviețuirea pacienților cu forme rare de sarcom

  • Oncologie



Tratamentul cu pembrolizumab s-a dovedit eficient la pacienții cu sarcoame rare, prin creșterea supraviețuirii fără progresie tumorală și a supraviețuirii generale. Răspunsurile terapeutice au variat însă în funcție de histotip, conform concluziilor prezentate în cadrul sesiunilor online ale Congresului Societății Europene de Oncologie (ESMO 2020).

Studiul clinic AcSé Pembrolizumab

Primele rezultate de fază II au provenit dintr-un braț nerandomizat  al studiului AcSé Pembrolizumab, care a investigat eficacitatea și siguranța monoterapiei pembrolizumab în cancere rare, rezistente la tratamentul standard. Toate histotipurile evaluate au fost sarcoame rare, cu o incidență anuală mai mică de 0,2 cazuri la 100.000 de indivizi.

abonare

Cei 80 de pacienți cu sarcoame rare au fost clasificați în funcție de histotip în 5 grupuri și li s-a administrat pembrolizumab în prima zi a fiecărui ciclu de 21 de zile, timp de maximum 2 ani (un număr median de 5 cicluri):

  • cordom;
  • sarcom alveolar de părți moi;
  • tumoră desmoplazică cu celule mici rotunde;
  • tumoră malignă rabdoidă sau sarcom SMARCA4-negativ;
  • alte histotipuri.

În populația generală de pacienți, cel mai bun răspuns a fost un răspuns parțial, observat la 16% dintre pacienți, și boală stabilă la 36%. S-a constatat că răspunsul este dependent de histotip – pacienții cu tumori SMARCA4-negative au răspuns cel mai bine, iar cei cu alte histotipuri tumorale au prezentat cea mai scăzută rată de răspuns. Ratele de răspuns s-au reflectat în ratele de supraviețuire, în timp ce supraviețuirea globală mediană a fost atinsă în trei dintre grupurile de pacienți:

  • tumoră malignă rabdoidă SMARCA4-negativă:
    • rată de răspuns de 50%;
    • supraviețuirea mediană fără progresia bolii (PFS) nu a fost atinsă;
    • rata PFS la 1 an a fost 63,5%;
    • rata de supraviețuire globală (OS) la 1 an a fost 83%;
  • sarcom alveolar de părți moi:
    • 39% au răspuns;
    • PFS mediană a fost 14 luni;
    • rata PFS la 1 an a fost 58%;
    • rata OS la 1 an a fost 90%;
  • tumoră desmoplazică cu celule mici rotunde:
    • rată de răspuns de 17%;
    • PFS mediană a fost 5 luni;
    • rata PFS de 1 an a fost 0%;
    • OS mediană a fost 7,4 luni;
    • rata OS de 1 an a fost 50%;
  • cordom:
    • rată de răspuns de 8%;
    • PFS mediană a fost 5,7 luni;
    • rata PFS la 1 an a fost 35%;
    • OS mediană a fost 20 de luni;
    • rata OS la 1 an de 72%;
  • alte histotipuri:
    • 6% au prezentat răspuns;
    • PFS a fost 2,7 luni;
    • rata PFS la 1 an a fost 8%;
    • OS mediană a fost 5,4 luni;
    • rata OS la 1 an a fost 40%.

În ceea ce privește siguranța, a fost necesară întreruperea administrării pembrolizumab după administrarea mediană a 4 cicluri la 67,5% dintre pacienți, iar 35% dintre pacienți (nr=28) au decedat după ce a primit o mediană de 3 cicluri; dintre aceste decese, 27 au fost legate de cancer.

curba supravietuire fara progresia bolii PFS pembrolizumab sarcom
Curba supravietuirii fara progresia bolii (PFS) în urma tratamentului cu pembrolizumab în sarcoamele rare. Sursa foto: Jean-Yves Blay, MD.

Puține opțiuni terapeutice eficiente pentru sarcoame

Sarcoamele sunt tumori maligne rare, iar terapiile eficiente, în afară de intervenția chirurgicală și radioterapia, sunt în mare parte limitate la chimioterapie și la cațiva agenți țintiți.

„Știm cu toții că există o activitate limitată a unui singur agent reprezentat de anticorpi PD-1 sau PD-L1, precum și anticorpi CTLA-4, în câteva forme neselectate de sarcoame. Dar știm, de asemenea, că sunt mai mult de 150 de histotipuri diferite sau subtipuri moleculare de sarcom“, a comentat autorul principal al studiului, Dr. Jean-Yves Blay, de la Universitatea Claude Bernard din Lyon, Franța.

S-a observat că inhibitorii punctelor de control combinați cu agenți antiangiogenici se asociază cu supraviețuire prelungită fără progresie (PFS) în sarcoamele alveolare de părți moi și s-a raportat eficiența mono-imunoterapiei în alte subtipuri rare, inclusiv cordom și tumori rabdoide. Însă, având în vedere raritatea și heterogenitatea sarcoamelor, cercetătorii migrează din ce în ce mai mult de la o abordare generală (one-size-fits-all) către o abordare tip coșuleț (basket). Iar acest lucru poate fi observat și în studiul AcSé Pembrolizumab.

Ceea ce a arătat acest studiu este că unele subtipuri rare de sarcom pot răspunde la terapia cu inhibitorul punctelor de control imun pembrolizumab (Keytruda), care a prezentat niveluri ridicate de activitate prelungită în anumite subtipuri de sarcoame, care nu sunt asociate în mod constant cu expresia PD-L1, TMB înalt, infiltrate celulare sau structuri limfoide terțiare.

Citește și: