Pacienții cu boală Parkinson pot fi clasați în funcție de severitatea simptomelor motorii cardinale și de existența anumitor simptome non-motorii, în 3 subtipuri clinice. În funcție de categoria în care se încadrează, prognosticul evoluției bolii este unul diferit.
Impărțirea participanților s-a efectuat prin evaluarea globală a severității simptomelor motorii și a existenței a 3 tipuri de simptome non-motorii: funcția cognitivă depreciată, simptome vegetative (controlul presiunii arteriale, controlul micțiunii) sau tulburare de tip somn paradoxal. Astfel, în funcție de tabloul clinic, pacienții au fost încadrați într-una dintre următoarele categorii:
- Predominant simptome motorii ușoare: Scorul pentru simptomatologie motorie și pentru toate simptomele non-motorii a fost mai mic de percentila 75.
- Malign difuz: Fie scorul pentru simptomele motorii mai mare decât percentila 75 și cel puțin încă un scor pentru simptomele non-motorii mai mare de percentila 75 sau toate cele 3 scoruri non-motorii mai mari decât percentila 75.
- Intermediar: Toți participanții care nu se încadrează într-una dintre categoriile de mai sus.
În studiul retrospectiv de tip cohortă, efectuat de Institutul de Neurologie din cadrul University College London, au fost incluși 111 pacienți, urmăriți timp de 8 ani și care în urma decesului au primit confirmarea de boala Parkinson. Dintre aceștia, 48,7% au fost încadrați în tipul 1, 16,2% în tipul 2 și 35,1% în tipul 3.
Rezultatele au fost următoarele:
- Pacienții incluși în tipul 1, cu simptome motorii ușoare au avut media de vârstă mai mică și au răspuns mai bine la tratamentul cu levodopa.
- Pacienții incluși în tipul 2, difuz malign, au avut o vârstă mai înaintată, aproape toți de sex masculin și au răspuns mai prost la tratamentul cu levodopa. De asemenea, au avut cea mai mică rată de supraviețuire – 8,1 ani comparativ cu 15,8 ani, cât au trăit, în medie, cei incluși în prima categorie.
Autorul studiului, Dr. Thomas Warner a explicat de ce acest tip de studiu este important în abordarea corectă a pacienților cu boală Parkinson:
„Acest studiu arată că simptomatologia non-motorie nu este doar o povară în plus, ci și un factor de prognostic negativ. Evaluarea ei este obligatorie în orice examen obiectiv. De asemenea, rezultatele indică faptul că e posibil să existe mecanisme diferite sau factori externi care modelează evoluția bolii într-un mod caracteristic acestor subtipuri clinice”.
Boala Parkinson este o boală neurologică degenerativă care se manifestă clinic prin trei semne cardinale motorii: tremorul de repaus, rigiditatea și bradikinezia. Substratul fiziopatologic presupune afectarea neuronilor din substanța neagră, cu depleție de dopamină. Incidența cea mai mare este în rândul persoanelor peste 50 de ani, fiind mai frecvent întâlnită la bărbați.