Diagnosticarea cazurilor noi de cancer pulmonar a scăzut cu 38% în timpul pandemiei COVID-19, iar mortalitatea la 30 de zile a fost mai ridicată, conform unui studiu retrospectiv desfășurat în Spania. Au fost comparate datele colectate de la 162 de cazuri de cancer pulmonar diagnosticate în două perioade: ianuarie-iunie 2019 și ianuarie-iunie 2020. Cercetătorii au evaluat impactul pandemiei COVID-19 asupra diagnosticării cancerului pulmonar și asupra prognosticului acestor pacienți. Rezultatele studiului au fost prezentate în cadrul Conferinței Mondiale despre Cancerul Pulmonar 2020 (WCLC2020, World Conference on Lung Cancer).
„Pandemia COVID-19 probabil că va persista pentru o perioadă foarte lungă de timp, așa că trebuie să realizăm eforturi speciale pentru a asigura diagnosticul cancerului și tratamentul pacienților noștri.”, a declarat Dr. Roxana Reyes, medic oncolog la Spitalul Clinic din Barcelona.
Cercetătorii au colectat date clinice și biologice de la pacienții cu cancer pulmonar microcelular (SCLC) și non-microcelular (NSCLC) din două spitale din Spania. Perioadele investigate au fost ianuarie-iunie 2019 (înainte de pandemia COVID-19) și ianuarie-iunie 2020 (în timpul pandemiei COVID-19). Din cele 162 de cazuri incluse în studiu, 100 au fost diagnosticate în 2019, iar 62 în 2020. Au fost comparate cele două perioade din punctul de vedere al numărului de noi cazuri de cancer pulmonar și severității bolii. Severitatea bolii a fost stabilită în funcție de statusul de performanță, stadiul de cancer și prezența de complicații semnificative la diagnostic. A fost analizată și mortalitatea la 30 de zile, în funcție de perioadă (înainte/ în timpul pandemiei COVID-19) și grupul histologic (NSCLC/SCLC).
Majoritatea caracteristicilor participanților la studiu au fost similare între cele două grupuri, cu excepția statusului de fumător. În perioada ianuarie-iunie 2019, 27% pacienții erau fumători în momentul stabilirii diagnosticului, 65% erau foști fumători, iar 8% nu erau fumători. În timpul pandemiei COVID-19, procentele au fost următoarele: 42% fumători în perioada diagnosticării, 42% foști fumători și 16% non-fumători.
68% dintre participanții la studiu au avut NSCLC (110 pacienți), iar 32% au fost diagnosticați cu SCLC (52 pacienți). Majoritatea cazurilor au fost identificate când boala era avansată (54%).
Mediana supraviețuirii generale a fost de 6,7 luni pe parcursul pandemiei COVID-19, față de 7,9 luni în perioada ianuarie-iulie 2019. Mediana perioadei de urmărire a fost de 10,4 luni.
Mortalitatea la 30 de zile a cazurilor noi NSCLC a crescut semnificativ în timpul pandemiei la 49%, față de 25% în 2019. În cazul pacienților cu SCLC, mortalitatea a crescut de la 18% (în 2019) la 32% (în timpul pandemiei).
În populația diagnosticată cu NSCLC:
- depistarea de noi cazuri a scăzut cu 36%, iar pacienții au avut forme mai severe
- rata diagnosticării în stadii avansate a fost de 46% în 2019 și 58% în timpul pandemiei
- incidența cazurilor simptomatice a fost de 63% înaintea pandemiei COVID-19 și 74% în 2020
- urgențele oncologice au fost raportate în 7% din cazuri în 2020 și în 3% din cazuri în 2019
- în timpul pandemiei COVID-19, 16% dintre cazuri au avut minim 2 locații metastatice, față de 12% înainte de pandemie
În populația diagnosticată cu SCLC:
- numărul de cazuri depistate a scăzut cu 42% în 2020, dar nu a fost constatată o creștere a severității
- rata diagnosticării în stadii avansate a fost de 67% în 2019 și 52% în timpul pandemiei
- incidența cazurilor simptomatice a fost de 79% înaintea pandemiei COVID-19 și 74% în 2020
- urgențele oncologice au fost raportate în 5% din cazuri în 2020 și în 12% din cazuri în 2019
- în timpul pandemiei COVID-19, 26% dintre cazuri au avut minim 2 locații metastatice, față de 36% înainte de pandemie
- rata spitalizării și numărul de decese au fost mai scăzute în timpul pandemiei COVID-19
Rezultatele studiului pot fi explicate de apariția unor schimbări în accesibilitatea îngrijirilor de sănătate și adresabilitatea populației față de sistemul medical, în contextul pandemiei COVID-19. Instalarea stării de urgență în Spania a prioritizat acordarea de servicii medicale preponderent către pacienții COVID-19, controalele medicale au fost întârziate și o parte din populație a fost carantinată. Toate acestea au determinat modificări importante în diagnosticul și managementul cancerului. Depistarea noilor cazuri de cancer și inițierea tratamentului au fost întârziate. Un studiu de tip review sistematic și meta-analiză a concluzionat că întârzierile în tratamentul cancerului din cauza pandemiei COVID-19 reprezintă o problemă a sistemelor de sănătate la nivel mondial, iar consecința este reprezentată de creșterea mortalității la pacienții cu cancer. Întrucât pandemia COVID-19 poate continua pentru o perioadă îndelungată, este necesară identificarea unor soluții și implementarea unor măsuri pentru a asigura diagnosticarea și managementul adecvat al pacienților oncologici.
Citește și: