Deși nivelurile crescute de lipoproteină(a) se asociază cu un risc mai mare de evenimente cardiovasculare pe termen lung, absența calcificărilor coronariene indică un risc absolut scăzut și poate ghida deciziile de prevenție.
În cadrul unui studiu publicat în Journal of the American College of Cardiology, a fost evidențiat că scorul de calciu coronarian (CAC) rămâne un instrument esențial pentru stratificarea riscului cardiovascular la persoanele cu niveluri crescute de lipoproteină(a), chiar și în absența altor semne evidente de boală. Asocierea dintre cei doi indicatori permite identificarea pacienților cu cel mai mare risc de evenimente cardiovasculare, dar și diferențierea celor la care intervențiile preventive pot fi aplicate mai prudent, evitând tratamentele inutile.
Utilizarea scorului de calciu coronarian poate ajuta la clarificarea riscului în situațiile în care lipoproteina(a) este crescută, o situație frecvent întâlnită în practică, dar dificil de interpretat în absența altor indicatori. Chiar și în absența calcificărilor coronariene, riscul relativ este mai mare la persoanele cu lipoproteină(a) crescută, însă riscul absolut rămâne redus, în timp ce combinația dintre valori mari ale ambilor indicatori identifică pacienții cu cel mai ridicat risc de evenimente cardiovasculare.
În cadrul studiului, au fost analizate date provenite de la peste 11.000 de persoane fără boală cardiovasculară cunoscută la momentul inițial. Vârsta medie a fost de 56 de ani, iar peste jumătate dintre persoanele incluse au fost femei, fiind urmărită relația dintre nivelurile de lipoproteină(a), un factor de risc genetic pentru ateroscleroză, și scorul de calciu coronarian, utilizat pentru detectarea depunerilor de calciu în arterele coronare, precum și impactul acestor factori asupra apariției evenimentelor cardiovasculare majore, precum infarctul miocardic sau accidentele vasculare cerebrale.
Atât nivelul crescut al lipoproteinei(a), considerat peste 50 mg dL, cât și prezența calcificărilor la nivelul arterelor coronare, cresc riscul de boală cardiovasculară, în mod separat. Persoanele care au un scor de calciu coronarian mai mare decât zero, adică prezintă depuneri de calciu pe artere, au un risc mai mare de boală cardiovasculară față de cele fără astfel de calcificări. În același timp, chiar și în interiorul fiecărei categorii de scor CAC, adică indiferent dacă scorul este mic, moderat sau mare, valorile crescute ale lipoproteinei(a) adaugă un risc suplimentar. Astfel, atunci când cei doi factori sunt prezenți împreună, efectele lor se cumulează, ducând la un risc total mai ridicat.
„Aceste constatări întăresc argumentul pentru utilizarea scorului de calciu coronarian ca un instrument pragmatic de triere în decizia de a iniția sau crește terapia preventivă la persoanele de vârstă medie și înaintată cu niveluri crescute de lipoproteină(a), în special în contextul prevenției primare, unde tratamentul excesiv reprezintă o preocupare”, a declarat Dr. Parveen K. Garg, de la University of Southern California Keck School of Medicine, într-un articol publicat în Medscape.
Un aspect important din cadrul studiului este că relația dintre acești doi markeri nu este una de interacțiune directă, ci mai degrabă de contribuție independentă la risc. Cu alte cuvinte, lipoproteina(a) nu își pierde relevanța în funcție de scorul de calciu coronarian și invers, fiecare oferind informații complementare în evaluarea pacientului. De exemplu, chiar și în rândul persoanelor cu scor CAC egal cu zero, considerate în mod tradițional cu risc scăzut, cei cu lipoproteină(a) crescută au prezentat o incidență mai mare a evenimentelor cardiovasculare, deși nivelul absolut al riscului este relativ mic.
Pe de altă parte, combinația dintre un scor CAC ridicat, în special peste 300, și valori crescute ale lipoproteinei(a) a fost asociată cu cel mai mare risc observat în studiu, sugerând un efect cumulativ semnificativ. Această constatare are implicații clinice importante, deoarece permite identificarea pacienților care ar putea beneficia de intervenții preventive mai agresive, chiar dacă nu prezintă simptome sau un diagnostic de boală cardiovasculară.
În concluzie, studiul consolidează ideea că în evaluarea riscului cardiovascular trebuie să fie integrați atât biomarkeri genetici precum lipoproteina(a), cât și metode imagistice precum scorul de calciu coronarian. Această abordare permite o stratificare mai precisă a riscului și poate ghida decizii terapeutice mai personalizate, contribuind la prevenția eficientă a bolilor cardiovasculare într-o populație aparent sănătoasă.
Citește și:
- Schimbări mici, impact uriaș: cum combinația dintre somn, alimentație și mișcare reduce riscul cardiovascular
- Diabetul zaharat nu este o singură boală: scorurile genetice pot anticipa riscul de infarct chiar înainte de diagnostic
- Persoanele care adorm târziu și sunt mai active seara au un risc mai mare de infarct miocardic și accident vascular cerebral