Instruirea obligatorie privind resuscitarea cardio-pulmonară (CPR) în licee poate determina o rată crescută a acordării primului ajutor de către trecători și, implicit, a supraviețuirii în caz de stop cardiac. Aceasta a fost concluzia unui studiu preliminar, prezentat la Chicago, în cadrul American Heart Association’s Resuscitation Science Symposium 2018 – o conferință internațională care subliniază cele mai bune rezultate în cercetarea în ceea ce privește resuscitarea cardiovasculară.
Cercetătorii au analizat date de la peste 109.668 de pacienți care au suferit un stop cardiac în afara spitalului (64% bărbați, 49,4% albi, 19,1% afro-americani, 2,3% hispanici, 2,9% alte naționalități și 26,4% naționalitate necunoscută) din baza de date Cardiac Arrest Registry to Enhance Survival (CARES) – un registru de supraveghere care urmărește cazurile de stop cardiac ce au avut loc în afara spitalelor în comunitățile din 42 de state. Analiza bazei de date a inclus toate cazurile nontraumatice de stop cardiac din 14 state și Districtul Columbia, unde cel puțin 50% din populație se afla într-o zonă acoperită de o agenție participantă la CARES din 2013 până în 2017.
Cercetătorii au descoperit că implicarea trecătorilor în resuscitarea cardio-pulmonară, supraviețuirea la externare și cazurile favorabile din punct de vedere neurologic (incapacitate cerebrală ușoară până la moderată) au fost mai mari în statele în care este obligatorie instruirea CPR în liceu.
Dintre cazurile studiate între 2013 și 2017 (cu persoane care reprezintă toate vârstele), 59% au apărut în statele cu pregătire obligatorie în CPR. În aceste state:
- 41,3% dintre persoanele care au suferit un stop cardiac în afara spitalului au fost resuscitate de către un trecător înainte de sosirea serviciului medical de urgență, comparativ cu 36,1% în statele ce nu au adoptată o lege educațională cu privire la instruirea CPR;
- 11,3% dintre persoanele care au suferit un stop cardiac în afara unui spital au supraviețuit la externare, în comparație cu 8,9% pentru statele fără legi adoptate;
- în 9,5% dintre cazuri, supraviețuirea a fost favorabilă din punct de vedere neurologic, față de 7,6% pentru statele fără legi adoptate.
Deoarece CARES este un registru și datele sunt deținute de diverse agenții locale și de stat, informațiile despre anumite țări incluse în studiu sunt confidențiale.
Despre CPR
Resuscitarea cardio-pulmonară este o procedură de prim ajutor efectuată atunci când inima încetează bătăile normale. O intervenție imediată de acest fel poate dubla sau tripla șansele de supraviețuire după un stop cardiac. Menținerea fluxului sanguin activ – chiar și parțial – extinde oportunitatea pentru o resuscitare reușită odată ce personalul medical instruit ajunge la fața locului.
Există două versiuni cunoscute ale CPR:
- Pentru personalul medical specializat: CPR convențional, utilizând comprimări la nivelul pieptului și respirație gură-la-gură, cu un raport de comprimări-respirații de 30:2. În cazul victimelor adulte, trebuie să se efectueze comprimări ale toracelui la o rată de 100-120 comprimări/min și la o adâncime de cel puțin 5 cm.
- Pentru publicul larg sau trecătorii care sunt martorii unui adult care se prăbușește brusc: CPR numai prin compresie, fără respirație gură-la-gură. Acesta constă în doi pași simpli: apelarea serviciului medical de urgență și compresia rapidă și cu putere a pieptului pacientului.
Citește și:
- #AHA18. Expunerea cronică la zgomote puternice, asociată cu triplarea riscului de infarct sau accident vascular cerebral
- #AHA18. Trecerea la ora de vară crește numărul de internări pentru fibrilație atrială
- #AHA18. Opioidele cresc riscul de apariție a fibrilației atriale cu 34%