Întreruperea terapiei cu baricitinib asociază progresia bolii, la pacienții cu diabet zaharat de tip 1, conform rezultatelor prezentate în cadrul conferinței de anul aceasta a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD). Deși diferența față de grupul care a primit placebo nu a fost semnificativă statistic, s-a constatat că întreruperea administrării acestui medicament a determinat reducerea producției de insulină și destabilizarea nivelurilor glicemiei.
Aceste rezultate au fost obținute în urma monitorizării pacienților din studiul BANDIT (Baricitinib in New Onset Type 1 Diabetes). Studiul a inclus 91 de persoane cu vârste între 10 și 30 de ani, diagnosticate cu diabet zaharat de tip 1 în ultimele 100 de zile. Participanții au primit fie baricitinib, fie placebo timp de 48 de săptămâni.
Acest studiu a arătat că administrarea zilnică de baricitinib a menținut producția de insulină, a redus fluctuațiile glicemiei și necesarul de insulină exogenă și a limitat progresia diabetului zaharat de tip 1 la persoanele recent diagnosticate. Terapia a fost bine tolerată, fără efecte secundare atribuite baricitinibului. Aceste rezultate au fost obținute prin măsurători ale peptidului C, care indică producția endogenă de insulină, la 12, 24 și 48 de săptămâni.
Datele prezentate la conferința EASD prezintă rezultatele obținute la 72 și 96 de săptămâni. Reducerea producției de insulină la nivelul pancreasului după întreruperea tratamentului cu baricitinib a crescut necesarul de insulină exogenă, fără ca diferențele să fie semnificative statistic între grupuri.
Întreruperea tratamentului cu baricitinib a determinat o deteriorare a controlului glicemiei, diferențele în ceea ce privește timpul petrecut în intervalul de glucoză sigur și fluctuațiile glicemiei între grupuri în primele 48 de săptămâni nemaifiind semnificative statistic în săptămânile 72 și 96. Pe perioada de monitorizare, nu au fost identificate noi semnale de alarmă cu privire la siguranța administrării baricitinibului.
Aproximativ două treimi dintre participanți au întrunit criteriile de răspuns favorabil la tratament, însă acest aspect a fost dificil de evaluat din cauza variațiilor aderenței la terapie.
Diabetul zaharat de tip 1 este o afecțiune autoimună, în care ținta răspunsului imun sunt celulele beta ale pancreasului, care produc insulină. Pe măsură ce masa acestora este redusă și nivelurile insulinei produse endogen se reduc, este necesară substituția acesteia prin injecții, care trebuie administrate pe tot parcursul vieții.
Baricitinib este un inhibitor JAK (Janus kinase). Acesta blochează semnalizarea care conduce la hiperactivitatea sistemului imun. Datorită acestor efecte, este prescris în diverse afecțiuni autoimune, precum artrita reumatoidă, colita ulcerativă, alopecia. Spre deosebire de alte medicamente care s-au asociat cu menținerea funcției celulelor beta pancreatice, baricitinib are avantajul administrării orale. De asemenea, este bine tolerat de pacienți. Astfel, poate fi ușor utilizat inclusiv la copii.
Citește și:
- EASD: screeningul pentru diabetul de tip 1 ar trebui introdus în populația generală de la vârsta de 2 ani
- #ADA2025. Control glicemic fără insulină în diabetul de tip 1 prin terapie alogenă cu celule beta derivate din celule stem
- Cazurile de diabet zaharat la tineri, în creștere. Controlul factorilor de risc trebuie să înceapă încă din primii ani de viață