Site icon Raportul de gardă

#IASCL25. Testarea ADN-ului tumoral circulant după chimioterapie permite selectarea pacienților cu cancer pulmonar microcelular care necesită imunoterapie de consolidare

ADN-ul tumoral circulant (ctDNA) ar putea contribui la personalizarea utilizării imunoterapiei de consolidare la pacienții cu cancer pulmonar microcelular în stadiu limitat (LS-SCLC), conform unui studiu realizat în China și prezentat la ”IASCL 2025 World Conference on Lung Cancer” . Concluziile susțin că dintre pacienții tratați cu chimio-radioterapie, cei la care ctDNA-ul era detectabil după chimioterapia de inducție și care au primit ulterior imunoterapie de consolidare, au avut perioada medie de supraviețuire semnificativ mai bună. În schimb, pacienții ctDNA-negativi nu au obținut beneficii suplimentare de la imunoterapie.

Conform rezultatelor studiului de fază 3 ADRIATIC, chimio-radioterapia concomitentă urmată de imunoterapie de consolidare constituie în prezent standardul de tratament pentru LS-SCLC. Totuși, lipsesc biomarkeri capabili să anticipeze răspunsul la imunoterapie și să ghideze deciziile terapeutice. Pentru a explora rolul ctDNA, au fost analizate date de la 144 de pacienți cu LS-SCLC, dintre care 100 au fost tratați doar cu chimio-radioterapie și 44 cu chimio-radioterapie, urmată de inhibitor de punct de control imun (serplulimab) în cadrul a două studii clinice. Din cohorta analizată, 77% erau bărbați, 66% fumători actuali sau foști, iar 90% prezentau boală în stadiul III la diagnostic.

Probele de ctDNA au fost colectate la câteva momente cheie: inițial (la diagnostic), după chimioterapia de inducție, înainte de radioterapie, după radioterapie și în timpul monitorizării imunoterapiei la trei luni, șase luni și un an. Studiul a arătat că pacienții cu ctDNA detectabil după chimioterapia de inducție au avut un prognostic mai nefavorabil, cu o supraviețuire medie fără progresie de aproximativ 11 luni, comparativ cu aproximativ 49 luni la pacienții ctDNA-negativi.

„Acesta este primul studiu care arată că detectarea precoce a ctDNA după chimioterapia de inducție poate ajuta la identificarea pacienților care au șanse mai mari să beneficieze de imunoterapia de consolidare. Este un pas către imunoterapia de precizie în cancerul pulmonar microcelular în stadiu limitat”, a declarat Nan Bi, MD în cadrul Chinese Academy of Medical Sciences, într-un articol publicat în The ASCO Post.

Sursa: Freepik

Mai mult, stabilirea statusului ctDNA de la început, a permis identificarea pacienților care pot beneficia sau nu de imunoterapia de consolidare. În rândul pacienților ctDNA-pozitivi după terapia de inducție, imunoterapia a îmbunătățit semnificativ atât supraviețuirea fără progresia bolii, cât și supraviețuirea globală. În schimb, la pacienții ctDNA-negativi nu s-au observat beneficii suplimentare. Menținerea statusului ctDNA negativ pe parcursul imunoterapiei a fost asociată cu un prognostic mai favorabil, iar statusul ctDNA determinat după chimioterapia de inducție a fost un marker mai predictiv al răspunsului la tratament decât statusul ctDNA post-radioterapie.

Altă observație în cadrul studiului a fost că integrarea statusului ctDNA cu răspunsul radiologic a permis o stratificare suplimentară a riscului, definind trei categorii: risc scăzut, intermediar și înalt. Pacienții cu risc scăzut, caracterizați prin absența ctDNA și reducerea volumului tumoral ≥ 60%, au avut un prognostic excelent, cu beneficii reduse ale imunoterapiei. În cadrul grupului cu risc înalt, definiți prin ctDNA pozitiv și reducere tumorală < 60%, imunoterapia de consolidare a crescut semnificativ perioada de supraviețuire. Situația pacienților din grupul intermediar a rămas neclară, necesitând investigații suplimentare.

Rezultatele susțin ferm integrarea stratificării bazate pe ctDNA în viitoarele studii clinice ale pacienților cu SCLC, pentru a demonstra utilitatea sa în ghidarea deciziilor privind utilizarea imunoterapiei de consolidare cu inhibitori ai punctelor de control imun.

Citește și:

Exit mobile version