Statinele sunt printre cele mai prescrise medicamente pentru reducerea LDL-colesterolului și prevenirea infarctului miocardic și a accidentului vascular cerebral (AVC). Totuși, teama de reacții adverse determină unii pacienți să evite inițierea tratamentului sau să îl întrerupă. O analiză amplă a studiilor clinice randomizate arată că majoritatea simptomelor atribuite statinelor apar la frecvențe similare și la placebo, sugerând că, în cele mai multe cazuri, medicamentul nu este cauza.
Bolile cardiovasculare rămân responsabile pentru aproximativ 20 de milioane de decese anual la nivel global. Reducerea LDL-colesterolului este una dintre cele mai eficiente strategii pentru scăderea riscului de evenimente cardiovasculare majore. În acest context, statinele sunt utilizate de zeci de milioane de persoane, iar beneficiile lor sunt documentate în numeroase studii clinice. Cu toate acestea, percepția asupra siguranței continuă să influențeze deciziile pacienților și aderența la tratament.
Pentru a evalua riguros riscurile reale, cercetătorii din cadrul Cholesterol Treatment Trialists’ Collaboration (CTT) au analizat date din 23 de studii clinice randomizate majore. În total, analiza a inclus 123.940 de participanți din 19 studii care comparau statinele cu placebo și 30.724 de participanți din patru studii care comparau terapii cu intensitate diferită. Studiile au fost dublu-orb și au urmărit pacienții o perioadă mediană de aproape 5 ani, ceea ce reduce riscul de bias și crește încrederea în concluzii.
Rezultatele arată că, pentru aproape toate reacțiile adverse invocate frecvent, nu a existat o creștere semnificativă statistic a riscului în grupul tratat cu statine comparativ cu placebo. Simptome precum tulburările de memorie, demența, depresia, tulburările de somn, disfuncția erectilă, creșterea în greutate, greața, oboseala sau cefaleea au fost raportate la frecvențe similare în ambele grupuri.
Un exemplu sugestiv este cel al tulburărilor cognitive: rata anuală de raportare a fost de 0,2% atât în rândul persoanelor care au primit statine, cât și în rândul celor care au primit placebo. Cu alte cuvinte, simptomele pot apărea în timpul tratamentului, dar datele nu susțin o relație cauzală directă cu statina în majoritatea cazurilor.
În ceea ce privește funcția hepatică, analiza a identificat o creștere mică, de aproximativ 0,1%, a rezultatelor anormale ale testelor hepatice la pacienții tratați cu statine. Important, această diferență nu s-a tradus într-o incidență mai mare a afecțiunilor hepatice severe, precum hepatita sau insuficiența hepatică. În practică, aceste modificări par, de cele mai multe ori, să fie ușoare și fără consecințe clinice majore.
Simptomele musculare rămân printre cele mai discutate. Date anterioare din aceeași colaborare au arătat că aproximativ 1% dintre pacienți prezintă simptome musculare atribuibile statinelor în primul an de tratament, fără un exces suplimentar de risc ulterior. Această proporție este considerabil mai mică decât percepția generală, unde durerile musculare sunt adesea puse automat în legătură cu statina.
Un alt aspect urmărit este impactul asupra glicemiei. Statinele pot crește ușor zahărul din sânge, iar la persoanele cu risc crescut de diabet zaharat, debutul bolii poate apărea ceva mai devreme. Totuși, la pacienții cu risc cardiovascular înalt, beneficiul în prevenirea infarctului și a AVC rămâne, în general, mai mare decât acest risc suplimentar.
Reprezentanți ai British Heart Foundation au subliniat că aceste rezultate sunt importante și ca răspuns la dezinformare. Dintre 66 de reacții adverse analizate, doar patru au prezentat o asociere cu tratamentul și doar la o proporție mică de pacienți.
Autorii atrag atenția și asupra modului în care au fost construite unele avertizări din prospecte: multe provin din studii observaționale, mai vulnerabile la confuzie și interpretări greșite. Prin contrast, datele din studii randomizate oferă o evaluare mai robustă a relației cauzale și pot susține o actualizare a informațiilor pentru pacienți și clinicieni.
În termeni de eficacitate, reducerea LDL-colesterolului cu aproximativ 1 mmol/L este asociată cu o scădere de 20–25% a riscului de evenimente cardiovasculare majore. În acest context, analiza consolidează ideea că, pentru majoritatea pacienților, raportul beneficiu–risc al statinelor este net favorabil.
În final, rezultatele nu neagă existența unor reacții adverse reale, ci le așază în proporțiile corecte. Pentru pacienții cu risc cardiovascular crescut, discuția despre statine ar trebui să pornească de la riscul individual și de la beneficiile demonstrate în prevenirea infarctului și a AVC, nu doar de la lista de simptome care circulă în spațiul public.