Modificările epigenetice ale ADN-ului liber circulant din plasmă pot apărea cu ani înainte ca un cancer să fie diagnosticat clinic și ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu risc crescut. Un studiu publicat în revista Cell Genomics arată că tiparele de metilare ale acestui tip de ADN pot stratifica riscul de cancer de prostată cu până la opt ani înainte de diagnostic, în timp ce pentru cancerul de sân semnalul a fost mai slab și a variat în funcție de subtip și stadiu.
Persoanele încadrate în grupul cu risc crescut au avut o rată de diagnostic de cancer de prostată de 3,5 ori mai mare pe durata urmăririi. Pentru cancerul de sân, riscul estimat a fost de 2,3 ori mai mare, însă rezultatul a fost imprecis și nu a atins pragul de semnificație statistică.
În cadrul studiului au fost incluse peste 40.000 de persoane, ale căror date au fost corelate cele din Registrul Canadian de Cancer. Astfel au putut fi identificate persoanele care erau sănătoase la includerea în studiu, dar au dezvoltat ulterior cancer, și au fost selectai martori potriviți după sex, vârstă, perioada recoltării, consumul de alcool și fumat.
Au fost analizate 491 de probe de plasmă: 171 de la persoane care au dezvoltat ulterior cancer de sân, 93 de la persoane care au dezvoltat cancer de prostată și 227 de la martori fără cancer. Probele au fost recoltate cu un interval cuprins între două săptămâni și nouă ani înainte de diagnostic. Metilarea ADN-ului a fost analizată printr-o tehnică de imunoprecipitare și secvențiere (cfMeDIP-seq), iar modelele predictive au fost construite cu ajutorul învățării automate. Vârsta medie la diagnostic a fost de 66 de ani pentru cancerul de prostată și de 60 de ani pentru cel de sân, iar majoritatea cazurilor au fost depistate în stadii incipiente.d
Regiunile cu metilare diferită s-au aflat frecvent în zone reglatoare ale genomului, precum amplificatori, promotori și represori ai expresiei genice, dar și în secvențe repetitive. Tiparele observate semănau cu cele din țesutul tumoral și din celulele imune, iar în ambele tipuri de cancer au fost implicate căi inflamatorii, inclusiv semnalizarea TNF alfa și IL 2 STAT5. Pentru cancerul de prostată au fost implicate și căile mTOR, MAPK, KRAS și p53, iar pentru cancerul de sân căile p53, de reparare a ADN-ului și de răspuns la hipoxie.
Cele mai bune rezultate au fost obținute pentru cancerul de prostată. În următorii opt ani, incidența bolii a fost de 11,3% la persoanele încadrate de test în grupul cu risc crescut, față de doar 1,8% în grupul cu risc scăzut. Pentru cancerul de sân, testul a fost mai puțin precis, cu 6,2% cazuri în grupul cu risc crescut, față de 1,8%, dar a depistat mult mai bine formele de boală avansată.
Rezultatele sugerează că sângele poate conține semnale moleculare ale proceselor asociate dezvoltării cancerului cu mult timp înainte ca boala să fie diagnosticată clinic. Aceste date susțin potențialul metilării ADN-ului liber circulant ca biomarker pentru stratificarea riscului și supravegherea persoanelor cu risc crescut.
Totuși, rezultatele sunt preliminare și nu transformă încă analiza ADN-ului liber circulant într-un test de screening pentru cancer. Studiul a avut un număr relativ mic de cazuri, unele subtipuri de cancer au fost slab reprezentate, iar modelele nu au fost validate într-o cohortă populațională externă independentă. De asemenea, o parte dintre semnale apar și în țesuturile normale, ceea ce sugerează că pot reflecta doar originea tisulară sau activitatea celulelor imune, nu neapărat un proces tumoral. Sunt necesare studii prospective, cu grupuri mai mari și validare externă, pentru a stabili dacă aceste semnale pot fi utilizate în practica clinică.
Citește și:
- STUDIU. Riscul de cancer endometrial, evaluat prin testarea markerilor metilării ADN din probe auto-recoltate acasă
- PSA după tratamentul cancerului de prostată: un nou studiu arată că valoarea absolută poate fi mai importantă decât scăderea procentuală
- #ESMO25. Administrarea imunoterapiei adjuvante cu atezolizumab în cancerul de vezică urinară ar putea fi decisă prin testarea ADN-ului tumoral circulant