Extinderea programelor de screening pentru cancerul pulmonar prin tomografie computerizată cu doză redusă (LDCT) aduce în prim-plan nu doar necesitatea infrastructurii și a accesului la investigații, ci și pregătirea adecvată a profesioniștilor implicați. Un nou studiu publicat în Insights into Imaging arată că, la nivel european, educația și formarea dedicate screeningului cancerului pulmonar sunt încă foarte neuniforme, existând diferențe importante între țări în ceea ce privește programele disponibile, profesioniștii instruiți și modalitățile de evaluare și certificare.
Studiul a fost realizat în cadrul proiectului european SOLACE – Strengthening the Screening of Lung Cancer in Europe și a inclus 25 de experți din 14 țări europene. Printre participanți s-au numărat radiologi, pneumologi, chirurgi toracici, medici de familie, specialiști în renunțarea la fumat și profesioniști implicați în coordonarea programelor de screening.
Cancerul pulmonar rămâne una dintre principalele cauze de mortalitate prin cancer în Europa. Screeningul persoanelor cu risc crescut prin LDCT permite depistarea bolii în stadii precoce și poate reduce mortalitatea specifică prin cancer pulmonar. Cu toate acestea, implementarea programelor organizate de screening rămâne limitată și neuniformă la nivel european. Autorii studiului subliniază că extinderea acestor programe presupune dezvoltarea unor competențe specifice în rândul profesioniștilor, de la interpretarea imaginilor și managementul nodulilor pulmonari până la comunicarea cu participanții.
Doar patru dintre cele 14 țări analizate aveau programe de formare deja stabilite
Toate cele 14 țări reprezentate în studiu aveau programe sau inițiative de screening pentru cancerul pulmonar în desfășurare, însă acestea se aflau în stadii diferite de implementare. Numai două țări aveau programe naționale deja stabilite, în timp ce celelalte desfășurau programe regionale sau proiecte pilot.
Diferențele au fost și mai evidente în ceea ce privește pregătirea personalului. Doar 4 dintre cele 14 țări, adică 28,6%, aveau programe de formare stabilite pentru screeningul cancerului pulmonar. Acestea se adresau în principal radiologilor și, într-o măsură mai redusă, medicilor de familie, pneumologilor, asistenților medicali sau tehnicienilor în radiologie.
Numai două dintre aceste programe erau obligatorii. Modalitatea de desfășurare varia de la cursuri online scurte, de aproximativ 30 de minute pentru medicii de familie, până la programe hibride pentru radiologi, cu una până la trei zile de pregătire practică. În trei dintre cele patru programe exista un examen final, iar în două erau impuse praguri minime de activitate pentru radiologi, precum un anumit număr de examinări LDCT interpretate anual.
Alte patru țări aveau programe de formare în curs de dezvoltare, iar șase raportau diverse inițiative educaționale, fără a avea însă un sistem complet standardizat.
Rezultatele indică astfel o diferență importantă între recunoașterea necesității screeningului și existența unor mecanisme standardizate pentru pregătirea profesioniștilor care îl implementează.
Managementul descoperirilor incidentale, una dintre cele mai importante competențe
Experții au fost întrebați ce profesioniști ar trebui să beneficieze prioritar de pregătire specifică. Radiologii au fost menționați de 96% dintre respondenți, pneumologii de 80%, iar medicii de familie de 60%. Au fost menționați și chirurgii toracici, coordonatorii de programe, tehnicienii de radiologie și specialiștii implicați în renunțarea la fumat.
În ceea ce privește conținutul programelor educaționale, una dintre cele mai importante priorități a fost managementul descoperirilor incidentale, evaluat cu un scor mediu de 4,5 din 5 ca domeniu care necesită consolidare. Utilizarea corectă a ghidurilor pentru managementul nodulilor pulmonari a primit un scor de 3,8 din 5.
Acest aspect este important deoarece screeningul prin CT cu doză redusă nu oferă informații exclusiv despre cancerul pulmonar. Investigația poate evidenția și alte modificări, precum calcificări ale arterelor coronare sau semne de boală pulmonară obstructivă cronică. Prin urmare, screeningul pulmonar are potențialul de a identifica mai multe tipuri de risc și patologie, ceea ce complică procesul de interpretare și management ulterior.
Autorii consideră că această caracteristică diferențiază screeningul pulmonar de alte programe de screening oncologic centrate predominant pe un singur organ și face necesară pregătirea profesioniștilor pentru gestionarea corectă a descoperirilor care nu sunt direct legate de cancer.
Inteligența artificială intră în lista competențelor necesare
Studiul evidențiază și rolul tot mai important al tehnologiilor bazate pe inteligență artificială.
Atunci când experții au evaluat competențele esențiale pentru profesioniștii implicați în screening, managementul descoperirilor incidentale și aplicarea ghidurilor pentru nodulii pulmonari au primit cele mai mari scoruri, de 4,7 din 5. Cunoștințele de bază privind utilizarea instrumentelor bazate pe inteligență artificială au primit un scor mediu de 4,5 din 5, similar celui acordat capacității de comunicare eficientă cu participanții la screening.
Integrarea AI în pregătirea profesională reflectă evoluția practicii clinice. Instrumentele de detectare asistată de computer și sistemele automate pentru evaluarea volumului nodulilor pulmonari sunt deja utilizate în anumite fluxuri de screening, inclusiv ca instrumente complementare de interpretare a imaginilor.
În același timp, competențele tehnice nu sunt suficiente. Comunicarea cu persoanele eligibile pentru screening a fost considerată de asemenea importantă, în contextul în care participarea presupune informarea privind beneficiile, limitele investigației, posibilitatea rezultatelor fals pozitive și necesitatea monitorizării ulterioare.
Screeningul pulmonar ar putea intra în curricula de rezidențiat
Aproape toți experții care au răspuns la această întrebare – 23 din 24, respectiv 95,8% – au susținut introducerea educației dedicate screeningului cancerului pulmonar în programele de rezidențiat.
Radiologia a fost specialitatea menționată cel mai frecvent, urmată de pneumologie, chirurgie toracică și medicina de familie. De asemenea, 87,5% dintre respondenți au considerat utilă participarea medicilor rezidenți la discuțiile echipelor multidisciplinare implicate în screening.
Autorii atrag însă atenția că nu există încă un consens privind durata optimă a acestor module. Propunerile experților care au oferit o estimare au variat de la o săptămână la două luni, reflectând diferențele dintre sistemele de pregătire medicală din Europa.
Sunt necesare standarde comune la nivel european
Studiul are mai multe limitări. Numărul de participanți a fost redus, radiologii au fost ușor supra-reprezentați, iar unele regiuni europene, în special Europa de Nord și de Est, au avut o reprezentare limitată. De asemenea, rezultatele reflectă opiniile și percepțiile experților asupra nevoilor de formare și nu reprezintă o evaluare obiectivă a calității programelor existente.
Cu toate acestea, datele indică o problemă relevantă pentru extinderea screeningului pulmonar: infrastructura tehnică și accesul la investigații trebuie însoțite de dezvoltarea competențelor profesioniștilor care gestionează întregul traseu al participantului.
Autorii propun dezvoltarea unor curricule europene comune și a unor standarde minime de competență, care să poată fi ulterior adaptate contextului fiecărei țări. Printre priorități se numără managementul nodulilor și al descoperirilor incidentale, utilizarea instrumentelor bazate pe AI, raportarea structurată și comunicarea cu participanții.
Pe măsură ce screeningul cancerului pulmonar se extinde în Europa, armonizarea pregătirii profesionale ar putea deveni astfel una dintre condițiile necesare pentru ca aceste programe să fie implementate în mod consecvent și la standarde comparabile de calitate.
Inteligența artificială generativă a fost utilizată pentru sprijin în redactare. Articolul a fost verificat, editat și aprobat de echipa Raportul de Gardă, care își asumă responsabilitatea editorială pentru conținut.

