În cadrul studiului FLAURA2, concluzia a fost că folosirea osimertinib asociat chimioterapiei, ca primă linie de tratament, reprezintă noul standard terapeutic pentru pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular avansat, purtători ai mutațiilor EGFR. Concluzia a fost prezentată de David Planchard, MD, PhD, de la Institut Gustave Roussy, în cadrul World Conference on Lung Cancer (WCLC) 2025, și publicată în The New England Journal of Medicine.
Prin asocierea osimertinibului cu chimioterapia, riscul de deces a scăzut cu 23%, comparativ cu monoterapia. Diferența în supraviețuirea medie globală a fost de 10 luni în cazul asocierii celor doua linii terapeutice (47,5 luni vs. 37,6 luni), iar rata de supraviețuire la trei ani a fost de 63% în grupul tratat cu combinația terapeutică, comparativ cu 51% tratați în monoterapie și la patru ani a fost de 49% versus 41%.
În primul studiu FLAURA, concluzia a fost că osimertinibul este superior față de inhibitorii de tirozin-kinază de generație anterioară, fiind ales ca tratament de primă linie pentru pacienții cu mutații EGFR (deleția exonului 19 și L858R). Acesta este în continuare cel mai folosit inhibitor de tirozin-kinază la nivel mondial, deși au apărut succesiv mai multe generații de inhibitori EGFR-TKI.
Studiul COMPEL, prezentat de asemenea în cadrul WCLC, a evaluat beneficiul continuării osimertinibului asociat chimioterapiei la pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) avansat EGFR-mutant care au prezentat progresie, însă nu la nivelul sistemului nervos central, sub tratament de primă linie cu osimertinib. Într-un trial randomizat, 98 de pacienți au primit osimertinib sau placebo, ambele împreună cu platină-pemetrexed urmate de întreținere cu pemetrexed. Menținerea osimertinibului a prelungit semnificativ supraviețuirea fără progresie (8,4 vs 4,4 luni) și supraviețuirea globală (15,9 vs 9,8 luni) comparativ cu placebo. Beneficiul a fost confirmat atât la nivelul sistemului nervos central, cât și în alte organe, cu reducerea incidenței unor noi leziuni cerebrale. Rezultatele susțin rolul osimertinibului ca tratament de bază care poate fi continuat în asociere cu chimioterapia după progresia sub terapia de primă linie în NSCLC EGFR-mutant avansat.
Studiul FLAURA2 a fost de tip randomizat, de fază 3 și au fost incluși 557 de pacienți cu NSCLC avansat sau metastatic EGFR-mutant, recrutați din 153 de centre din 21 de țări. Pacienții au fost randomizați în grupul celor care au primit osimertinib zilnic asociat cu patru cicluri de chimioterapie la interval de trei săptămâni, urmate de terapie de întreținere cu osimertinib și pemetrexed și grupul celor care au primit monoterapie cu osimertinib. Perioada de urmărire medie a fost de aproximativ 51 de luni, fiind confirmată superioritatea combinației în toate subgrupurile predefinite, inclusiv pacienții cu metastaze cerebrale și mutația EGFR-L858R.
Evenimentele adverse care au condus la întreruperea osimertinibului au fost relativ rare. Cele mai frecvente au fost anemia (20%), neutropenia (14%) și scăderea numărului de neutrofile (12%), apărute preponderent în perioada de inducție cu chimioterapie pe bază de platină. Simptomele gastrointestinale, precum greața, diareea și vărsăturile, au fost mai frecvente în brațul combinației, însă în marea majoritate a cazurilor au fost de grad 1–2.
În concluzie, studiul confirmă că osimertinib asociat chimioterapiei trebuie considerat noul standard terapeutic de primă linie pentru pacienții cu NSCLC avansat EGFR-mutant.