Riscul de cancer de prostată agresiv ar putea lăsa indicii în sânge cu peste un deceniu înainte de diagnostic. Un nou studiu publicat în European Urology și prezentat la congresul American Society of Human Genetics (ASHG) 2026 arată că anumite proteine circulante sunt asociate cu apariția ulterioară a bolii, inclusiv a formelor agresive, care prezintă cel mai mare risc pentru pacienți.
Cercetătorii de la Universitatea Oxford au analizat peste 6.000 de proteine din probe de sânge colectate cu mulți ani înaintea diagnosticului și au identificat 12 proteine asociate cu riscul de cancer de prostată la peste 15 ani de la recoltare și șapte proteine asociate cu formele agresive ale bolii. Unele dintre acestea sunt implicate în funcționarea sistemului imun, iar altele în procese moleculare care favorizează dezvoltarea și progresia cancerului.
Descoperirea ar putea reprezenta un pas important către identificarea mai precisă a bărbaților cu risc crescut de cancer de prostată agresiv, una dintre principalele provocări ale depistării precoce. Deși rezultatele nu înseamnă că există deja un test de sânge capabil să prezică apariția cancerului cu 10–15 ani înainte, ele sugerează că modificările biologice asociate riscului pot fi detectate cu mult înainte ca boala să fie diagnosticată.
Cum a fost realizat studiul?
Cercetarea a utilizat date din cadrul European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition (EPIC), un amplu studiu european care urmărește relația dintre factorii de mediu, caracteristicile biologice și riscul de apariție a bolilor cronice, inclusiv a cancerului.
Au fost analizate probe de sânge provenite de la 982 de bărbați care au dezvoltat ulterior cancer de prostată, precum și de la 1.573 de participanți selectați aleatoriu din cohortă. Cercetătorii au măsurat concentrațiile a peste 6.000 de proteine circulante, iar perioada de urmărire a participanților a fost de aproximativ 16 ani.
Un avantaj important al studiului este că probele biologice au fost colectate înaintea diagnosticului oncologic. Astfel, cercetătorii au putut investiga dacă anumite caracteristici ale profilului proteomic sunt asociate cu riscul de apariție a cancerului de prostată după mai mulți ani.
Analizele au urmărit atât riscul general de cancer de prostată, cât și riscul de forme agresive, inclusiv tumori diagnosticate în stadii avansate sau asociate cu decesul.
Ce proteine au fost asociate cu riscul de cancer de prostată?
Cercetătorii au identificat 12 proteine asociate cu riscul de cancer de prostată diagnosticat la peste 15 ani după recoltarea probelor de sânge. Printre acestea se numără GZMK (granzyme K), o proteină produsă de anumite celule ale sistemului imun, implicate în recunoașterea și eliminarea celulelor anormale.
Prezența acestei asocieri sugerează că activitatea sistemului imun ar putea avea un rol important în procesele biologice care preced dezvoltarea cancerului de prostată, inclusiv prin mecanismele de supraveghere imunologică, prin care organismul identifică și controlează celulele cu potențial malign.
Totuși, rezultatele nu demonstrează că GZMK previne direct apariția cancerului sau că modificările concentrației sale indică existența unei tumori nedetectate. Asocierea ar putea reflecta procese imunologice mai complexe, care necesită investigații suplimentare.
O altă descoperire importantă a fost identificarea a șapte proteine asociate cu formele agresive de cancer de prostată. Dintre acestea, ANKRD1 (ankyrin repeat domain 1) a prezentat asocieri consistente cu mai multe categorii de boală severă, inclusiv cancere metastatice și forme fatale.
Alte proteine identificate au fost implicate în procese precum adeziunea celulară și angiogeneza, mecanismul prin care se formează noi vase de sânge. Aceste procese sunt importante pentru dezvoltarea și progresia tumorilor, deoarece influențează interacțiunile dintre celulele maligne și țesuturile din jur, precum și capacitatea tumorilor de a se extinde.
Identificarea unor biomarkeri asociați în mod particular cu formele agresive este relevantă deoarece una dintre principalele provocări ale depistării cancerului de prostată este diferențierea tumorilor cu evoluție lentă de cele care pot pune viața în pericol.
Proteine asociate unor gene implicate în dezvoltarea cancerului, detectate cu aproximativ 10 ani înainte de diagnostic
Studiul a evidențiat și asocieri între riscul de cancer de prostată agresiv și nivelurile circulante ale unor proteine codificate de gene cunoscute pentru implicarea lor în dezvoltarea cancerului, precum ERBB3, KRAS și NRAS.
Aceste gene participă la mecanisme de semnalizare celulară care controlează proliferarea, diferențierea și supraviețuirea celulelor. Dereglarea acestor procese poate contribui la dezvoltarea și progresia tumorilor maligne.
Proteinele respective au fost asociate în special cu formele agresive de cancer de prostată diagnosticate la aproximativ un deceniu după recoltarea probelor biologice.
Rezultatul nu înseamnă că participanții aveau deja cancer în momentul recoltării sângelui și nici că prezentau mutații în genele respective. În schimb, sugerează că anumite modificări ale căilor de semnalizare implicate în oncogeneză ar putea fi reflectate în profilul proteinelor circulante cu mult înainte de diagnosticul clinic.
Această observație este importantă și pentru cercetarea mecanismelor de apariție a bolii. Combinarea informațiilor proteomice cu datele genetice ar putea contribui la identificarea unor procese biologice care influențează riscul de cancer agresiv și care, pe termen lung, ar putea deveni ținte ale strategiilor de prevenție.
Ce înseamnă rezultatele pentru depistarea precoce a cancerului de prostată?
În prezent, antigenul specific prostatic (PSA) reprezintă unul dintre principalii biomarkeri utilizați în evaluarea riscului de cancer de prostată. Totuși, nivelurile PSA pot fi crescute și în afecțiuni benigne, iar testarea nu permite întotdeauna diferențierea precisă între tumorile cu evoluție lentă și cele agresive.
Identificarea unor proteine asociate cu riscul de cancer agresiv ar putea contribui, în viitor, la dezvoltarea unor modele de predicție mai precise, care să combine informațiile proteomice cu vârsta, istoricul familial, predispoziția genetică și alți indicatori clinici.
Cercetătorii au comparat rezultatele cu date provenite din alte studii populaționale și cu dovezi genetice, pentru a evalua robustețea asocierilor identificate. O parte dintre rezultate au fost susținute de aceste analize suplimentare, însă nu toate au putut fi confirmate.
Majoritatea asocierilor identificate au fost de intensitate modestă, iar proteinele descoperite nu sunt încă adecvate pentru utilizarea ca teste clinice. Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă acestea pot îmbunătăți semnificativ estimarea riscului individual și identificarea cancerelor semnificative clinic.
Cercetările vor continua în cadrul programului Prostate Cancer Aetiology and Prevention (PCAP), finanțat de Cancer Research UK, care urmărește o mai bună înțelegere a mecanismelor responsabile de dezvoltarea cancerului de prostată și identificarea unor noi posibilități de prevenție.
În perspectivă, rezultatele ar putea susține dezvoltarea unor strategii de prevenție și depistare precoce personalizate, prin identificarea bărbaților cu risc crescut de a dezvolta forme agresive ale bolii, cu mult înaintea diagnosticului. Cercetarea oferă astfel noi informații despre procesele biologice care preced apariția clinică a cancerului de prostată și despre potențialul proteomicii în evaluarea riscului oncologic.
Inteligența artificială generativă a fost utilizată pentru sprijin în redactare. Articolul a fost verificat, editat și aprobat de echipa Raportul de Gardă, care își asumă responsabilitatea editorială pentru conținut.