Tot mai multe dovezi științifice arată că diabetul zaharat nu este o afecțiune unitară, ci un grup de boli distincte, cu mecanisme diferite și riscuri variabile de complicații. În acest context, un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Lund arată că predispoziția genetică pentru anumite subtipuri de diabet poate anticipa riscul de boală coronariană, chiar înainte de apariția diabetului.
Rezultatele, publicate în revista Diabetes Care, susțin dezvoltarea unor modele de prevenție personalizată, bazate pe caracteristicile individuale ale fiecărui pacient.
Diabetul zaharat este un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare, în special pentru boala coronariană. Aceasta apare în principal prin ateroscleroză, procesul de acumulare a plăcilor de aterom în arterele coronare, care poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
În practică, diabetul este adesea diagnosticat tardiv, uneori în momentul în care pacientul se prezintă deja cu o complicație cardiovasculară.
„Diabetul de tip 2 este o boală tăcută, care de multe ori este descoperită atunci când pacientul ajunge la medic pentru complicații, precum boala coronariană”, explică Andreas Edsfeldt, cardiolog și cercetător la Lund University Diabetes Centre.
Această realitate subliniază nevoia unor instrumente care să permită identificarea precoce a riscului.
Cinci subgrupuri de diabet, cu riscuri diferite
Cercetările anterioare au arătat că diabetul poate fi împărțit în cinci subgrupuri distincte, fiecare cu profil clinic și risc diferit:
- SAID (Severe Autoimmune Diabetes) – caracterizat prin autoimunitate și deficit sever de insulină
- SIDD (Severe Insulin-Deficient Diabetes) – asociat cu secreție redusă de insulină și control glicemic deficitar
- SIRD (Severe Insulin-Resistant Diabetes) – caracterizat prin insulinorezistență și risc crescut de complicații metabolice
- MOD (Moderate Obesity-related Diabetes) – asociat cu obezitate și debut precoce
- MARD (Moderate Age-related Diabetes) – debut tardiv și evoluție mai lentă
Această clasificare evidențiază heterogenitatea diabetului și sugerează că riscul de complicații nu este uniform între pacienți.
Scorurile genetice: un instrument pentru estimarea riscului
Pe baza studiilor de tip GWAS, cercetătorii au dezvoltat scoruri de risc genetic (GRS) pentru fiecare subgrup. Acestea combină efectul mai multor variante genetice asociate cu boala.
Un avantaj important este că ADN-ul rămâne stabil pe parcursul vieții, ceea ce permite estimarea riscului încă din stadii foarte precoce.
Studiul a inclus peste 24.000 de participanți, dintre care aproximativ 4.100 au dezvoltat diabet. Analiza a arătat că aceste scoruri pot prezice atât riscul de diabet, cât și riscul de boală coronariană.
De la insulinorezistență la ateroscleroză: mecanismele biologice
Relația dintre diabet și boala coronariană reflectă o serie de mecanisme biologice interconectate.
Un rol central îl are insulinorezistența, care determină hiperglicemie și hiperinsulinemie compensatorie. Această stare metabolică are multiple efecte asupra sistemului cardiovascular:
- Disfuncție endotelială – reducerea producției de oxid nitric și alterarea funcției vasculare
- Inflamație cronică de grad scăzut – secreția de citokine proinflamatorii (ex. IL-6, TNF-α)
- Stres oxidativ – acumularea de specii reactive de oxigen
- Produși finali de glicare (AGEs) – care contribuie la rigiditatea arterială
În paralel, apare o dislipidemie aterogenă, caracterizată prin trigliceride crescute, HDL scăzut și particule de LDL mici și dense, care favorizează formarea plăcilor de aterom.
Aceste procese contribuie la dezvoltarea și instabilitatea plăcilor aterosclerotice, crescând riscul de evenimente cardiovasculare acute.
Subgrupul MOD și riscul cardiovascular
Un rezultat important al studiului este asocierea dintre scorul genetic pentru subgrupul MOD și riscul de boală coronariană, chiar înainte de debutul diabetului.
Această asociere sugerează existența unor mecanisme genetice comune, implicate atât în metabolismul energetic, cât și în procesele inflamatorii și aterosclerotice.
Obezitatea viscerală joacă un rol central, contribuind la un mediu proinflamator și proaterogen, încă din stadii precoce. Astfel, riscul cardiovascular poate crește înainte ca diabetul să fie diagnosticat.
Ce înseamnă aceste rezultate
Rezultatele studiului sugerează că riscul de diabet și de boală coronariană ar putea fi identificat mult mai devreme decât în prezent, chiar înainte de apariția manifestărilor clinice. Prin utilizarea scorurilor genetice, devine posibilă conturarea unui profil de risc individual încă din stadii foarte precoce ale vieții, într-un moment în care intervențiile preventive au cel mai mare potențial de impact.
În practică, acest lucru ar putea însemna o schimbare în modul în care sunt evaluați pacienții: nu doar pe baza factorilor de risc clasici, ci și prin integrarea predispoziției genetice.
Pentru persoanele identificate cu risc crescut, această abordare ar putea permite inițierea mai devreme a unor măsuri țintite, de la intervenții asupra stilului de viață și monitorizare metabolică, până la evaluări cardiovasculare adaptate. Mai mult, faptul că anumite mecanisme genetice sunt implicate atât în diabet, cât și în ateroscleroză susține ideea unei prevenții integrate, care să abordeze simultan riscul metabolic și cel cardiovascular.
Studiul a fost realizat predominant pe populații de origine europeană, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor.
De asemenea, scorurile genetice reflectă o probabilitate de risc, nu un diagnostic cert. Ele trebuie interpretate împreună cu factorii de mediu și stilul de viață.
Pe termen lung, utilizarea scorurilor genetice ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii de prevenție personalizată, cu impact asupra reducerii bolilor cardiovasculare.