Analiza interimară a unui studiu prezentat în cadrul Congresului European de Psihiatrie sugerează că testarea farmacogenetică ar putea identifica persoanele care nu răspund la tratamentul antidepresiv și ar putea ghida în mod eficient alegerile terapeutice ulterioare pentru a îmbunătăți rezultatele clinice ale pacienților. De asemenea, evaluarea farmaco-economică ce a luat în considerare atât costurile directe, cât și cele indirecte ale tulburării depresive majore, indică faptul că testarea farmacogenetică implementată la nivel național ar putea fi cost-eficientă.
Răspunsul la medicația antidepresivă variază considerabil, iar rolul pe care factorii genetici îl au în această variabilitate începe să fie tot mai documentat științific. Dacă rezultatele studiului se confirmă și prin dovezi suplimentare, testarea farmacogenetică ar putea schimba abordarea terapeutică a tulburării depresive majore de la perspectiva de încercare și eroare către prescripții individualizate fiecărui caz în funcție de profilul genetic. Astfel, implementarea pe scară largă a farmacogeneticii ar putea facilita implementarea medicinei personalizate în psihiatrie pentru tratamentul afecțiunilor mintale.
Enzimele CYP2D6 și CYP2C19 fac parte din familia citocromului P450 și sunt implicate în metabolismul mai multor molecule și medicamente, printre care și medicația antidepresivă. Diferite variante ale genelor care codifică aceste două enzime au fost descrise, ele putând modifica viteza proceselor de metabolizare de la nivelul enzimelor. Afectarea vitezei cu care anumite medicamente sunt metabolizate determină modificarea profilurilor farmacocinetice ale respectivelor medicamente, ceea ce poate conduce la lipsa de eficacitate clinică sau la obținerea efectelor secundare într-un mod aparent neașteptat. Astfel, genotiparea CYP2D6 și CYP2C19 permite identificarea fenotipurilor acționabile din punct de vedere clinic (viteza de metabolizare). Aceste asocieri farmacogenetice care pot susține procesul decizional în practica medicală au fost definite de către Food and Drug Administration din Statele Unite pentru unele terapii medicamentoase.
Despre studiu
Studiul a investigat relația dintre fenotipurile CYP2D6 și CYP2C19 și relația acestora cu tratamentele farmacologice și cost-eficiența testării. La momentul analizei interimare, erau înrolați în studiu 125 de pacienți diagnosticați cu tulburare depresivă majoră și care aveau un istoric medical extins pe parcursul a 5 ani. Cele mai frecvente fenotipuri raportate au fost următoarele:
- CYP2D6
- 60,5% metabolizator normal
- 28,2% metabolizator intermediar
- 8,9% metabolizator ultra-rapid
- 2,4% metabolizator lent
- CYP2C19
- 49% metabolizator normal
- 29% metabolizator intermediar
- 25% metabolizator ultra-rapid
- 4% metabolizator lent
Autorii studiului au exemplificat impactul testării farmacogenetice prin două cazuri clinice, argumentând faptul că testarea ar fi putut prezice răspunsul slab la farmacoterpia aleasă inițial și ar fi putut ghida alegerea alternativelor terapeutice. Relevanța acestor fenotipuri în practica medicală se explică prin faptul că:
- metabolizatorii lenți au un risc crescut de efecte secundare ale medicamentelor procesate prin respectiva enzimă CYP450 deoarece viteza lentă de procesare la nivelul enzimei poate cauza creșterea excesivă a concentrației medicamentului în sânge (acești pacienți ar beneficia de schimbarea terapiei farmacologice);
- metabolizatorii ultra-rapizi au o activitate enzimatică foarte crescută, ceea ce determină o concentrație redusă a medicamentului în sânge și astfel un efect terapeutic diminuat (acești pacienți ar putea beneficia în urma creșterii dozelor agenților terapeutici).
Cunoașterea genotipurilor pacienților ar putea fi utilă pentru medicii psihiatri, deoarece și-ar putea fundamenta decizia terapeutică pe mai multe date (obiective) referitoare la pacient. Implementarea testării genetice ar putea ajuta mai mulți pacienți cu tulburări mintale să primească o alternativă farmacologică eficientă în timp mai scurt, posibil reducând prelungirea perioadei simptomatice și riscul de tentativă de suicid sau efectele secundare.
Unii experți consideră că utilizarea profilelor CYP450 va fi implementată ca practică de rutină în vest mai devreme sau mai târziu, iar unele state europene depun deja eforturi pentru identificarea acestor fenotipuri ale pacienților la nivel național. Dacă rezultatele testării ar face parte și din dosarul medical electronic al pacientului, istoricul tratamentului ar putea fi accesat facil, atât de pacient, cât și de medic pentru a putea informa deciziile medicale.
Citește și:
- STUDIU. Un biomarker sangvin ar putea determina dacă tratamentul antidepresiv funcționează chiar după prima săptămână de administrare
- BREAKING NEWS. Succesul tratamentului depresiei: testul genetic care indică eficiența terapiei cu escitalopram
- Cea mai amplă analiză genomică asupra tulburării despresive majore identifică noi variante genetice implicate