STUDIU. Un biomarker sangvin ar putea determina dacă tratamentul antidepresiv funcționează chiar după prima săptămână de administrare




Oamenii de știință de la Universitatea din Illinois, Chicago, au dezvoltat un test de sânge care, pe baza unui biomarker, poate identifica tulburarea depresivă majoră și mai mult decât atât, poate determina dacă tratamentul prescris de medic funcționează sau nu încă după prima săptămână. Datele care au condus la aceste rezultate au fost publicate în jurnalul Molecular Psychiatry la începutul acestui an.

În mod obișnuit, pacienții și medicii trebuie să aștepte săptămâni, poate chiar și luni pentru a putea observa dacă tratamentul oferit funcționează sau nu. În cazul în care nu funcționează, atunci se încearcă o opțiune terapeutică nouă și se ia de la început tot procesul de așteptare pentru a i se observa efectele.

abonare

„În contextul depresiei nivelul de adenilil ciclază este scăzut. Acest lucru se întâmplă deoarece proteina intermediară care permite neurotransmițătorului să formeze adenilil ciclază, Gs alfa, este blocată într-o matrice bogată în colesterol la nivelul membranei plasmatice – o plută lipidică – unde nu își pot îndeplini funcția cum trebuie” – explică autorul studiului Dr. Mark Rasenick, PhD, profesor de fiziologie, biofizică și psihiatrie în cadrul Universității din Illinois, Chicago.

În cadrul studiului publicat în Molecular Pshychiatry s-a observat faptul că proteina Gs alfa se află predominant în interiorul plutelor lipidice (lipid rafts – regiuni localizate ale membranei plasmatice, bogate în colesterol și lipide complexe) în rândul celor cu tulburare depresivă majoră, ceea ce conduce la o stimulare deficitară a adenilil ciclazei. Pe baza acestei observații, grupul de cercetători a analizat dacă translocarea proteinei Gs alfa din interiorul plutelor lipidice către activarea adenilil ciclazei poate reprezenta sau nu un biomarker relevant pentru predicția răspunsului clinic la antidepresive.

STUDIU biomarker diagnostic depresie eficacitate tratament

Studii anterioare au demonstrat faptul că atunci când pacienții cu tulburare depresivă majoră prezintă ameliorări ale simptomelor și îmbunătățiri ale stării generale, proteina Gs alfa părăsește plutele lipidice. În același timp, atunci când pacienții urmează un tratament cu antidepresive, însă nu se observă nicio ameliorare a simptomelor, proteina tinde să rămână blocată în acele plute lipidice – fapt care demonstrează că prezența antidepresivelor în organism nu este suficientă pentru îmbunătățirea situației pacientului.

„Aproximativ 30% dintre pacienți nu se fac bine – depresia lor nu se ameliorează. Cele mai comune cazuri de depresie sunt diagnosticate într-un cabinet medical obișnuit unde nu există metode sofisticate de screening. Ceea ce am dezvoltat noi este un test care nu numai indică prezența depresiei, dar poate indica în același timp și răspunsul la tratament” – afirmă Dr. Rasenick.

Fiind un studiu pilot cu un număr redus de participanți, cercetarea de față prezintă și o serie de limitări – nu a existat un grup placebo, nu s-a monitorizat aderența pacienților la tratamentul antidepresiv pe întreaga durată a studiului, iar parametrii clinici și nivelurile Gs alfa au fost monitorizate numai la începutul și la finalul studiului, nu și pe parcursul acestuia. Astfel, rezultatele studiului pot servi doar ca un punct de pornire în cercetarea ipotezei conform căreia acest biomarker poate identifica prezența tulburării depresive majore sau poate determina eficiența tratamentului antidepresiv.

Pandemia COVID-19, cu toate măsurile restrictive necesare pentru a preveni răspândirea virusului, a ridicat o serie de provocări și în ceea ce privește sănătatea mintală la nivelul populației. Conform statisticilor CDC, în vara anului 2020, 40% dintre adulți au raportat probleme în ceea ce privește sănătatea mintală și abuzul de substanțe. Față de aceeași perioadă din 2019, au fost raportate simptome ale anxietății de trei ori mai des și ale depresiei de patru ori mai frecvent. În perioada ianuarie-martie 2020, abuzul de substanțe narcotice a determinat 3.000 de victime în plus față de primul trimestru din anul precedent, iar frecvența ideației suicidare s-a dublat față de anul 2018.

Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății plasează depresia drept principala cauză de dizabilitate din întreaga lume, afectând peste 280 de milioane de persoane la nivel mondial. În 2018, în Statele Unite ale Americii, tulburarea depresivă majoră genera o povară economică de peste 210 miliarde de dolari, 45% din această sumă fiind atribuită costurilor directe, 5% cazurilor de suicid, iar 50% din sumă fiind costurile asociate locurilor de muncă. O meta-analiză publicată în The Lancet care a inclus 522 de studii cu un total de peste 100.000 de pacienți, a analizat și demonstrat eficacitatea a 21 de medicamente antidepresive, comparativ cu placebo. Mai mult decât atât, un studiu publicat în Psychological Medicine, arată cum deși există tratamente eficiente în cele mai multe cazuri privind afecțiunile mintale, peste 75% din pacienții cu depresie din țările cu venituri mici și mijlocii nu au acces la ele.

Tehnologia actuală permite identificarea riscului de dezvoltare a depresiei și prin estimări genetice. Conform rezultatelor celei mai ample analize genomice asupra tulburării depresive majore, desfășurată până în prezent, au putut fi identificate 178 de variante genetice care pot duce la dezvoltarea acestei afecțiuni. Studiile de tipul GWAS (Genome Wide Associations Study) oferă posibilitatea identificării a numeroase variante genetice care se asociază cu diferite boli, inclusiv depresia.

Citește și: