STUDIU. Datele din studiile GWAS cu eșantioane mari ar trebui prioritizate pentru estimări mai performante asupra riscului genetic de tulburare depresivă majoră




Rezultatele unui studiu recent sugerează faptul că, pentru a putea genera estimări genetice mai performante asupra riscului de a dezvolta forme de depresie clinică, ar trebui prioritizate datele obținute din studiile de asociere la nivelul întregului genom (GWAS – genome-wide association study) ce analizează eșantioane mari de participanți, indiferent de gradul de fenotipare. Relevanța acestor dovezi este explicată prin perspectiva incertitudinii asupra modului în care diagnosticul medical de depresie ar trebui să fie operaționalizat în cadrul studiilor genetice, deoarece, spre exemplu, studiile ce utilizează definiții generale ale depresiei pot să nu surprindă riscul genetic specific pentru tulburarea depresivă majoră.

Despre studiu

Studiul de tip case-control a investigat modul în care definițiile diferite ale depresiei utilizate în studiile genetice sunt asociate cu estimarea riscului de tulburare depresivă majoră și a fenotipurilor acestui diagnostic. Scorurile de risc poligenic generate de studiile GWAS, folosind diferite definiții ale depresiei, au fost evaluate pentru estimarea tulburării depresive majore (TDM), cât și pentru o asociere cu vârsta la debutul bolii, experiențe adverse în copilărie, afecțiuni psihiatrice și somatice comorbide și starea actuală de sănătate fizică și mentală. Pacienții care îndeplineau criteriile de diagnostic pentru TDM au fost selectați din cohorta unui studiu populațional (Australian Genetics of Depression Study), iar participanții pentru grupul de control și pacienții cu simptome depresive auto-raportate au fost selectați din cohorta unui alt studiu populațional, QSkin. În total, au fost incluși 12,106 pacienți cu tulburare depresivă majoră și 12,621 participanți fără istoric de tulburări psihiatrice.

abonare

Mărimea efectului (effect size) scorurilor de risc poligenic a fost proporțională cu dimensiunea eșantionului de studiu, așadar studiul cu cel mai mare eșantion de participanți a avut și cea mai mare dimensiune a efectului, raportând un odds ratio pentru tulburarea depresivă majoră de 1,75. Pe de altă parte, scorurile de risc poligenic derivate pe baza codurilor de diagnostic ICD-10 din documentele medicale au raportat cel mai mic odds ratio (1,14). În statistică, mărimea efectului (effect size) reprezintă o măsură cantitativă a mărimii efectului experimental, iar cu cât dimensiunea efectului este mai mare, cu atât relația dintre cele două variabile studiate este mai puternică. Rezultatele arată că dimensiunea eșantionului de studiu poate fi cea mai informativă în vederea estimării scorului de risc poligenic pentru TDM și pentru captarea acelor factori de risc genetici pentru TDM neidentificați de alte definiții ale patologiei.

Despre Tulburarea depresivă majoră

Conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății, depresia reprezintă principala cauză de dizabilitate la nivel mondial, afectând peste 300 de milioane de persoane. TDM reprezintă un diagnostic medical ce presupune prezența a cel puțin cinci dintre următoarele simptome pe parcursul unei perioade de cel puțin 2 săptămâni: dispoziție depresivă, anhedonie (pierderea interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile), scădere sau creștere ponderală involuntară, tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie), agitație sau lentoare psihomotorie, fatigabilitate, lipsă de energie, sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă, dificultăți de concentrare sau decizionale, gânduri recurente despre moarte, ideație autolitică și tentativă de suicid. Diagnosticul se stabilește de un medic psihiatru, pe baza criteriilor enumerate anterior și ulterior excluderii altor explicații posibile pentru tabloul clinic prezentat de pacient. TDM se datorează unor interacțiuni complexe între diverși factori biologici, psihologici și sociali, printre factorii de risc numărându-se: evenimentele traumatice sau stresante, antecedentele psihiatrice în familie, abuzul de etanol și alte substanțe psihostimulante, afecțiuni medicale cronice. Abordările terapeutice includ intervenții psihofarmacologice și psihoterapeutice.

Citește și: