Cea mai amplă analiză genomică asupra tulburării despresive majore identifică noi variante genetice implicate




Cel mai mare studiu de asociere la nivelul întregului genom desfășurat până în prezent, care a evaluat modificările genomice asociate tulburării depresive majore, a permis identificarea a 178 de variante genetice care pot conduce la dezvoltarea acestei afecțiuni. Studiile de asociere la nivelul întregului genom (GWAS, genome-wide-association study) identifică mii de variante genetice care se asociază cu numeroase boli – în acest caz, cu tulburarea depresivă majoră (TDM). Astfel de studii pot contribui la aprofundarea cunoștințelor asupra substratului biologic al multor afecțiuni, inclusiv cele psihiatrice. Complexitatea genetică a depresiei a fost analizată de cercetătorii de la Universitatea Yale prin investigarea datelor genetice și a dosarelor medicale a 1,2 milioane de persoane incluse în 4 baze de date separate.

În contextul în care TDM este preconizată să afecteze 1 din 5 persoane de-a lungul vieții, importanța rezultatelor are relevanță nu doar pentru calcularea unor scoruri de risc poligenic pentru identificarea persoanelor la risc de TDM, ci și pentru identificarea de noi potențiale ținte terapeutice eficiente și în consecință pentru dezvoltarea unor noi medicamente.

abonare

„Unul dintre obiectivele reale ale cercetării este de a prezenta noi modalități de a trata persoanele care suferă de depresie”, a afirmat co-autorul, dr. Murray Stein, V.A. San Diego Healthcare System și profesor distins de psihiatrie și sănătate publică la UCSD.

Pentru studiu, echipa de cercetare a analizat dosarele medicale și genomurile a aproximativ 1,2 milioane de participanți ale căror date au fost colectate din cadrul Million Veteran Program, 23andMe, UK Biobank și FinnGen. Astfel au putut implementa o meta-analiză a acestor date provenite din cele mai mari și mai diverse baze de date conținând informații medicale și genetice.

Rezultatele studiului au relevat asociații semnificative între TDM cu expresia NEGR1 în hipotalamus și DRD2 în nucleul accumbens, printre altele. Au fost identificați 178 de loci de risc genomic, precum și probabilitatea implicării acestora în patogenitatea tulburării depresive majore.

Gwas: variante genetice depresie

Descoperirile astfel obținute au fost în mod substanțial reproduse pe un alt set de date provenite de la compania 23andMe (această cohortă incluzând datele a altor 1,3 milioare de persoane). Prin comparația celor două seturi de date provenite din surse diferite, variantele genetice asociate cu TDM s-au reprodus, în mod semnificativ statistic, pentru majoritatea markerilor testați.

„Ceea ce este mai încurajator este că am putut reproduce concluziile noastre în seturi de date independente. Replicarea este un semn distinctiv al unor rezultate științifice de calitate, iar această lucrare indică cât de fiabile și stabile sunt rezultatele studiilor GWAS”, a declarat Daniel Levey, cercetător asociat în cadrul Departamentului de Psihiatrie al Universității Yale și co-autor al studiului.

Cercetătorii nu au fost surprinși de numărul mare de variante genetice asociate cu TDM pe care l-au identificat deoarece, similar altor afecțiuni mintale, depresia este determinată de interacțiuni genetice complexe, pe lângă influența altori factori endogeni sau a celor legați de mediu.

Citește și: