Speranța de viață la naștere a europenilor a crescut în ultimele decenii. Statisticile oficiale arată că speranța de viață a crescut, în medie, cu peste doi ani la fiecare 10 ani, începând cu anii 1960. Cu toate acestea, cele mai recente date disponibile arată că speranța de viață a stagnat sau chiar a scăzut în ultimii ani în mai multe state membre ale UE. Anul trecut, speranța de viață a scăzut în majoriatatea statelor Uniunii Europene, în mare parte din cauza impactului avut de pandemia COVID-19.
În urma izbucnirii pandemiei COVID-19, speranța de viață la naștere a scăzut în majoritatea statelor membre ale UE care au furnizat date pentru anul 2020. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în Spania (-1,6 ani, comparativ cu 2019) și Bulgaria (-1,5 ani), urmate de Lituania, Polonia și România (toate, -1,4 ani). Danemarca și Finlanda au fost singurele națiuni în care s-a înregistrat o creștere a speranței de viață, cu 0,1 ani.
- Bărbații au fost puțin mai afectați în majoritatea statelor europene, cu cele mai mari scăderi ale speranței de viață înregistrate în Bulgaria (-1,7 ani), Letonia și Polonia (ambele -1,5 ani), precum și în Spania și România (ambele -1,4 ani) .
- Națiunile UE cu cea mai mare speranță de viață au fost Malta (82,6 ani), urmată de Italia, Spania și Suedia. Statele membre cu cea mai mică speranță de viață la naștere au fost Bulgaria (73,6 ani), România (74,2 ani) și Lituania.
CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor) a raportat recent că speranța de viață a scăzut semnificativ în SUA în urma pandemiei COVID-19. Speranța de viață la naștere în 2019 pentru americani a fost de 78,8 ani. Folosind datele din primele șase luni ale anului 2020, CDC estimează că speranța de viață la naștere va scădea cu un an în 2020.
Decesele cauzate de infecția cu SARS-CoV-2 au fost un factor cheie care a condus la scăderea generală a speranței de viață, potrivit raportului CDC. Acestea au reprezentat aproximativ două treimi din excesul de decese din SUA în 2020 comparativ cu anul precedent. Peste 500.000 de americani au decedat ca urmare a COVID-19, cel mai mare număr de decese din lume. Însă analiștii atrag atenția că ultimele cifre ale CDC reflectă doar primul val de decese provocate de COVID-19, inclusiv decese din alte cauze influențate de pandemie. Se preconizează că cifrele pentru următoarele șase luni vor fi mai severe.
Doi demografi au concluzionat că speranța de viață la naștere supraestimează impactul unui eveniment unic. Nu numai că efectul este temporar, dar și amploarea schimbării reflectă presupunerea implicită că pandemia va fi prezentă în fiecare an din viața unei persoane. În schimb, cei doi sugerează că o modalitate mai utilă de a măsura severitatea unei epidemii este prin „anii de viață pierduți”.
Înțelegerea impactului mortalității cauzate de COVID-19 necesită mai mult decât simpla contabilizare a numărului de decese, este nevoie de analiza prematurității acestor decese. Potrivit unei analize publicate în revista Nature, peste 20,5 milioane de ani de viață au fost pierduți din cauza COVID-19 la nivel global. Anii de viață pierduți în țările puternic afectate sunt de 2 până la 9 ori peste media provocată de gripa sezonieră. Trei sferturi din anii de viață pierduți rezultă din decese la vârste sub 75 de ani și aproape o treime din decese sub 55 de ani. Mai mult, bărbații au pierdut cu 45% mai mulți ani de viață decât femeile. Rezultatele confirmă impactul mare al mortalității COVID-19 la vârstnici.
Ce reprezintă de fapt speranța de viață la naștere?
Speranța de viață la naștere reprezintă numărul mediu de ani pe care un nou-născut i-ar trăi dacă ar fi supus condițiilor actuale de mortalitate – indică vârsta medie de deces a unui individ dintr-o populație. Speranța de viață este instrumentul cheie pentru evaluarea stării de sănătate a populației deoarece surprinde mortalitatea pe tot parcursul vieții.
Estimările speranței de viață dintr-o perioadă nu iau în considerare modul în care ratele de mortalitate se schimbă în timp și reflectă doar modelul mortalității dintr-un moment dat. Din această cauză, speranța de viață dintr-o perioadă este de obicei diferită de speranța de viață a cohortei, care reprezintă durata medie de viață a unui grup de indivizi născuți într-un an dat.
Începând cu anii 1960, speranța de viață s-a îmbunătățit, în general, cu o rată de peste doi ani în fiecare deceniu. Condițiile mai bune de locuit, salubritate, igienă și nutriție din anii 1990 au contribuit la reducerea ratelor de mortalitate și la creșterea speranței de viață. O înțelegere mai bună privind îngrijirea sănătății, inclusiv apariția vaccinurilor, a condus la o creștere continuă a speranței de viață. Însă, din 2010, aceste îmbunătățiri și creșterile ulterioare ale speranței de viață au încetinit dramatic în întreaga Europă.
Inegalitatea speranței de viață este foarte mare între țări și în interiorul acestora. Populația multor dintre cele mai bogate țări din lume are speranțe de viață de peste 80 de ani. În 2019, speranța de viață în Spania, Elveția, Italia și Australia a fost de peste 83 de ani. În Japonia, speranța de viață era cea mai mare, aproape 85 de ani. Cea mai slabă speranță de viață a fost între 50 și 60 de ani. Populația Republicii Centrafricane avea cea mai scăzută speranță de viață în 2019, 53 de ani.
Citește și:
- Un an de la declararea pandemiei COVID-19 de către OMS. Vaccinurile, principala speranță pentru terminarea pandemiei
- CE SPUN STUDIILE despre COVID-19. 6 luni de la declararea pandemiei. Ce știm despre noul coronavirus până acum?
- Hepatita C și COVID-19: o epidemie în curs de rezolvare și o pandemie în desfășurare. Ce lecții s-au desprins în ultimii 30 de ani din eforturile globale de eliminare a hepatitei C?