Un studiu care va fi prezentat în cadrul întâlnirii anuale a European Association for the Study of Diabetes (Madrid, Spania, 9-13 septembrie) arată că riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 1 scade considerabil la fete după vârsta de 10 ani, în timp ce la băieți rămâne constant.
Studiul, condus în cadrul University of Exeter Medical School, Exeter, UK, sugerează că dezvoltarea autoanticorpilor ar putea fi influențată de sex, deoarece riscul dezvoltării diabetului zaharat de tip 1 este semnificativ mai crescut la băieții care au anticorpi, comparativ cu fetele. Această concluzie subliniază importanța includerii sexului ca factor de risc în evaluarea posibilității dezvoltării diabetului zaharat de tip 1.
Au fost evaluate riscul și rata de progresie a diabetului zaharat de tip 1 la cei incluși în programul TrialNet Pathway to Prevention, care testează rudele persoanelor cu diabet zaharat tip 1 pentru prezența autoanticorpilor. Autorii au analizat datele a 235,765 de rude ale persoanelor cu diabet zaharat tip 1, calculând riscul estimat pe cinci ani de a dezvolta boala, atât la femei, cât și la bărbați.
„Riscul este similar între bărbați și femei în copilărie, diferența apărând la vârsta de 10 ani. Riscul la femei scade, în timp ce riscul se menține la bărbați. Acest lucru sugerează că sexul este legat de dezvoltarea autoanticorpilor. Schimbarea riscului în jurul vârstei de 10 ani ridică ipoteza că hormonii legați de pubertate ar putea juca un rol”, au declarat autorii studiului într-un articol publicat în Medical Xpress.
Proporția persoanelor care au avut teste pozitive pentru anticorpi a fost mai mare la bărbați (femei: 5,0% vs. bărbați: 5,4%). Dintre acestea, bărbații aveau mai multe șanse să iasă pozitivi pentru anticorpi multipli (femei: 1,8% vs. bărbați: 2,6%). Riscul absolut de progresie către diabet zaharat de tip 1 în cinci ani la persoanele care au prezentat un singur anticorp pozitiv a fost semnificativ mai mare la bărbați (femei: 14% vs. bărbați: 21%).
Cu toate acestea, riscul a fost similar între sexe atunci când persoanele erau în stadiul 1, adică cel puțin doi anticorpi (femei: 38% vs. bărbați: 38%) sau stadiul 2, adică anticorpi și glicemie cu valori modificate (femei: 57% vs. bărbați: 59%). Riscul rămâne semnificativ mai mare la bărbații cu un singur anticorp pozitiv, după ajustarea rezultatelor în funcție de vârstă și prezența unei rude de gradul întâi cu diabet zaharat tip 1, fiind cu 27% mai mare la bărbații cu un singur anticorp pozitiv comparativ cu femeile cu un singur anticorp pozitiv.
Riscul estimat pe o perioadă de cinci ani de a dezvolta diabet zaharat de tip 1 scade semnificativ atunci când persoanele de sex feminin sunt testate după vârsta de 10 ani, având anticorpi prezenți, comparativ cu cele testate înainte de această vârstă. În contrast, la bărbați este observată o scădere constantă pe măsură ce vârsta la care sunt testați crește.
În concluzie, autorii subliniază că cele mai mari diferențe în riscul de a dezvolta diabet zaharat tip 1 au fost observate la persoanele care nu au progresat către stadiul 1, în timp ce rata și riscul de progresie au fost similare la cei aflați în stadiul 1 și stadiul 2 al bolii. Astfel, studierea și explicarea mecanismului prin care boala apare cu predilecție la sexul masculin să ajute la înțelegerea patogenezei subiacente a diabet zaharat tip 1 și la identificarea unor posibile ținte de intervenție.