Date prezentate la Întâlnirea Anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică (American Society of Clinical Oncology – ASCO) 2026 sugerează că medicamentele din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 (GLP-1 receptor agonists – GLP-1RA), utilizate pe scară largă pentru diabet și obezitate, ar putea avea beneficii și în oncologie, reducând riscul de progresie către boala metastatică în anumite tipuri de cancer asociate obezității.
Analiza a inclus peste 12.000 de pacienți diagnosticați cu cancer în stadii localizate sau local avansate (stadiile I-III) și reprezintă una dintre cele mai ample evaluări de până acum privind relația dintre terapiile GLP-1 și evoluția cancerului.
Diabetul zaharat și obezitatea sunt asociate cu un risc crescut de dezvoltare a mai multor tipuri de cancer. Estimările arată că persoanele cu diabet au un risc de 1-2 ori mai mare de a dezvolta anumite neoplazii comparativ cu populația generală.
Mecanismele implicate includ:
- hiperinsulinemia;
- nivelurile crescute ale glicemiei;
- inflamația cronică;
- modificările metabolice care favorizează proliferarea tumorală.
În ultimii ani, medicamente precum semaglutida, tirzepatida, liraglutida sau dulaglutida au atras atenția nu doar prin efectele asupra controlului glicemic și scăderii în greutate, ci și prin posibile efecte antiinflamatorii și imunomodulatoare.
„Agoniștii receptorului GLP-1 nu au fost niciodată doar medicamente pentru scăderea glicemiei. Proprietățile lor antiinflamatorii și imunomodulatoare sugerau de mult timp efecte biologice mai largi”, a declarat dr. Marcin Chwistek, expert ASCO.
Cum a fost realizat studiul
Cercetătorii au utilizat baza de date TriNetX și au analizat dosarele medicale a 12.112 pacienți diagnosticați cu unul dintre șapte tipuri de cancer asociate obezității:
- adenocarcinom mamar;
- cancer pulmonar non-microcelular;
- cancer colorectal;
- carcinom hepatocelular;
- cancer de prostată;
- cancer renal;
- adenocarcinom pancreatic.
Toți pacienții aveau boală în stadiile I, II sau III la momentul includerii.
Aproximativ jumătate dintre participanți au început tratament cu un agonist GLP-1 după diagnosticul oncologic, iar cealaltă jumătate a primit inhibitori DPP-4 (gliptine), o altă clasă de medicamente utilizată în diabet. Cercetătorii au urmărit ulterior progresia către stadiul IV, caracterizat prin prezența metastazelor.
Reducerea riscului de metastazare în patru tipuri de cancer
Rezultatele au arătat că, pentru patru dintre cele șapte tipuri de cancer analizate, tratamentul cu agoniști GLP-1 a fost asociat cu o reducere semnificativă a riscului de progresie metastatică comparativ cu tratamentul cu gliptine.
Diferențele observate au fost remarcabile:
- Cancer pulmonar: metastaze la 10% dintre pacienții tratați cu GLP-1, comparativ cu 22% dintre cei tratați cu gliptine;
- Cancer mamar: 10% versus 20%;
- Cancer colorectal: 13% versus 22%;
- Cancer hepatic: 19% versus 28%.
Per ansamblu, utilizarea agoniștilor GLP-1 a fost asociată cu o reducere cu 38-50% a riscului de progresie către stadiul IV pentru aceste patru tipuri de tumori.
În cazul cancerului de prostată, pancreatic și renal, tendința a fost similară, însă diferențele observate nu au atins semnificație statistică.
Un posibil rol biologic al receptorului GLP-1 în cancer
Autorii au analizat și expresia receptorului GLP-1 (GLP-1R) în țesuturile tumorale utilizând date din proiectul The Cancer Genome Atlas.
Rezultatele au arătat că nivelurile ridicate de expresie ale receptorului GLP-1 au fost asociate cu:
- un risc de deces cu 33% mai mic per ansamblu;
- un risc de deces cu 45% mai mic în cancerul de sân.
Aceste observații susțin ipoteza că sistemul GLP-1 ar putea influența direct biologia tumorală și că efectele observate nu sunt explicate exclusiv prin controlul glicemiei sau prin scăderea în greutate.
Cum ar putea influența GLP-1 evoluția cancerului?
Mecanismele exacte nu sunt încă pe deplin înțelese, însă cercetătorii investighează mai multe ipoteze:
- reducerea inflamației cronice;
- modificarea răspunsului imun antitumoral;
- influențarea metabolismului celulelor canceroase;
- efecte directe asupra celulelor tumorale și asupra microambientului tumoral.
Aceste mecanisme sunt de interes major deoarece ar putea deschide noi direcții terapeutice la intersecția dintre oncologie și bolile metabolice.
Rezultatele trebuie confirmate în studii randomizate
Deși rezultatele sunt promițătoare, analiza se bazează pe date observaționale din practica reală și nu poate demonstra o relație cauzală între utilizarea GLP-1 și reducerea metastazării.
În plus, cercetătorii au comparat agoniștii GLP-1 cu gliptinele, nu cu absența tratamentului antidiabetic, ceea ce înseamnă că rezultatele trebuie interpretate cu prudență.
Următorul pas îl reprezintă realizarea unor studii clinice randomizate care să evalueze direct dacă agoniștii receptorului GLP-1 pot influența evoluția cancerului.
„Date de această amploare și cu rezultate atât de consistente justifică desfășurarea unor studii randomizate prospective”, a declarat dr. Marcin Chwistek.
Dacă rezultatele vor fi confirmate, medicamentele GLP-1 ar putea deveni nu doar instrumente importante în managementul diabetului și obezității, ci și componente ale unor strategii viitoare de reducere a progresiei anumitor tipuri de cancer.
Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.
Citește și:
- ASCO 2026: Un test genomic poate identifica pacientele cu cancer de sân care pot evita chimioterapia fără creșterea riscului de recidivă
- ASCO 2026. Supraviețuire aproape dublă în cancerul pancreatic metastatic cu un inhibitor RAS, într-un moment istoric pentru oncologie
- #SABCS25. Tratamentul cu agoniști GLP-1 ar putea crește supraviețuirea în cancerul de sân asociat obezității