Obezitatea a devenit o criză globală de sănătate, afectând peste un miliard de persoane la nivel mondial. Deși alimentația nesănătoasă și lipsa exercițiilor fizice sunt adesea considerate principalele cauze, noi cercetări sugerează că mecanismele care stau la baza obezității sunt mult mai complexe. Un studiu recent realizat de Helmholtz Munich, Spitalul Universitar din Tübingen și Centrul German pentru Cercetarea Diabetului (DZD) subliniază un factor adesea trecut cu vederea în obezitate: creierul. Acest studiu arată cum insulina, un hormon cunoscut în principal pentru rolul său în reglarea glicemiei, joacă un rol esențial în controlul comportamentului alimentar și al depozitării grăsimilor în creier.
Obezitatea a fost recunoscută oficial ca boală în Germania în 2020, ceea ce evidențiază impactul său grav asupra sănătății. Este una dintre principalele cauze ale tulburărilor metabolice, cum ar fi diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și chiar cancerul. În mod tradițional, obezitatea a fost atribuită unui aport caloric excesiv și unui stil de viață sedentar. Totuși, noi dovezi indică faptul că mecanismele biologice din organism—în special cele din creier—sunt factori critici în dezvoltarea acestei afecțiuni.
Studiul recent arată că, chiar și pe termen scurt, consumul de alimente ultraprocesate și bogate în calorii poate duce la modificări ale creierului care favorizează creșterea în greutate și rezistența la insulină. Aceste descoperiri pun sub semnul întrebării ideea conform căreia obezitatea este doar o problemă de stil de viata, sugerând în schimb că procesele cerebrale joacă un rol esențial în reglarea greutății corporale și a sănătății metabolice.
Rolul insulinei în creier
Insulina este cunoscută în principal pentru rolul său în reglarea glicemiei, dar ea influențează și capacitatea creierului de a controla apetitul și metabolismul. În mod normal, insulina are un efect de suprimare a apetitului—ajută la reglarea senzației de foame și previne supraalimentarea. Însă, la persoanele obeze, apare rezistența la insulină, ceea ce înseamnă că acest hormon nu mai poate regla eficient consumul de alimente.
Studiul condus de Prof. Dr. Stephanie Kullmann și echipa de la Spitalul Universitar din Tübingen a analizat modul în care consumul pe termen scurt de alimente nesănătoase afectează sensibilitatea creierului la insulină. Rezultatele au fost surprinzătoare: chiar și la persoane sănătoase, doar cinci zile de consum de alimente ultraprocesate (precum ciocolată și chipsuri) au dus la modificări semnificative în răspunsul creierului la insulină.
Prof. Kullmann a explicat: „Descoperirile noastre demonstrează pentru prima dată că și un consum scurt de alimente ultraprocesate și nesănătoase provoacă o modificare semnificativă în creierul persoanelor sănătoase, ceea ce poate fi cauza inițială a obezității și a diabetului de tip 2.”
Aceasta înseamnă că obiceiurile alimentare nesănătoase pot afecta rapid capacitatea creierului de a regla apetitul și metabolismul, favorizând astfel creșterea în greutate și bolile metabolice pe termen lung.
Modificări pe termen scurt, efecte pe termen lung
Pentru a investiga răspunsul creierului la schimbările alimentare, cercetătorii au efectuat un experiment pe 29 de voluntari sănătoși de sex masculin. Participanții au fost împărțiți în două grupuri: un grup și-a menținut dieta obișnuită, în timp ce celălalt a consumat zilnic 1.500 de calorii suplimentare din gustări bogate în calorii, timp de cinci zile.
După această perioadă, cercetătorii au folosit imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a măsura modificările conținutului de grăsime din ficat și sensibilitatea la insulină în creier. Rezultatele au evidențiat două constatări principale:
- Creșterea nivelului de grăsimi din ficat: Participanții care au consumat calorii suplimentare au prezentat o creștere semnificativă a grăsimii din ficat, un factor de risc cunoscut pentru boli metabolice, precum diabetul de tip 2.
- Scăderea sensibilității la insulină în creier: Grupul care a consumat alimente bogate în calorii a prezentat o reducere semnificativă a sensibilității creierului la insulină. Și mai alarmant, acest efect a persistat timp de cel puțin o săptămână după revenirea la dieta normală.
Aceasta sugerează că, chiar și pe termen scurt, expunerea la alimente nesănătoase poate avea efecte durabile asupra creierului, ceea ce poate duce la modificări pe termen lung în controlul apetitului și depozitarea grăsimilor.
Aceste descoperiri oferă perspective esențiale asupra modului în care se dezvoltă obezitatea și de ce este atât de dificil de combătut. Dacă sensibilitatea la insulină a creierului scade, devine mai dificil pentru organism să regleze aportul alimentar și metabolismul în mod eficient. Pe termen lung, acest lucru poate duce la creșterea în greutate, acumularea de grăsimi și boli metabolice, precum diabetul de tip 2.
Modificările funcției cerebrale ar putea fi un semnal de avertizare pentru obezitate și diabet, apărând chiar înainte ca persoana să ia în greutate vizibil.
Implicații pentru prevenție și tratament
Faptul că creierul joacă un rol central în obezitate deschide noi direcții pentru prevenirea și tratarea acestei afecțiuni. Dacă rezistența la insulină în creier poate fi detectată timpuriu, s-ar putea dezvolta intervenții care să restabilească sensibilitatea la insulină înainte ca obezitatea și bolile metabolice să se instaleze.
Strategii de previnclud:
- Modificări alimentare: Evitarea alimentelor ultraprocesate și bogate în calorii poate ajuta la menținerea sensibilității creierului la insulină.
- Screening timpuriu: Identificarea persoanelor cu semne timpurii de rezistență la insulină în creier ar putea permite intervenții preventive.
- Terapie direcționată: Viitoarele tratamente ar putea viza îmbunătățirea sensibilității creierului la insulină pentru a controla mai bine apetitul și metabolismul.
Acest studiu arată că obezitatea nu este doar o problemă legată de stilul de viață, ci și o afecțiune metabolică complexă influențată de creier. Pe măsură ce cazurile de obezitate continuă să crească la nivel global, înțelegerea bazei sale neurologice ar putea duce la tratamente și strategii mai eficiente pentru prevenirea acestei boli.