STUDIU. Noi gene descoperite care cresc de până la 6 ori riscul de obezitate la adult, prin mecanisme neurodegenerative

Prevenție

Dr. Bianca Cucoș
05 aprilie 2024
Citit de 73 ori.

O echipă de la Universitatea din Cambridge a identificat variantele genetice cu cel mai mare impact demonstrat până acum asupra riscului de obezitate. Studiul, publicat în Nature Genetics, descrie variante rare ale genelor BSN și APBA1, pe baza datelor din UK Biobank, de la jumătate de milion de persoane la care s-a realizat secvențierea întregului exom. Rezultatele arată un nou mecanism genetic prin care apare obezitatea, diferit de calea clasică în care sunt implicate leptina și melanocortina. Noile variante genetice identificate sunt responsabile de apariția unor fenomene neurodegenerative și asociate cu obezitatea cu debut la vârsta de adult.

Variantele genei BSN (Basson) cresc riscul de obezitate de până la 6 ori și au fost asociate cu riscul de steatoza hepatică non-alcoolică și diabet de tip 2. Gena APBA1 codifică o proteină este implicată în funcția sinaptică și joacă un rol în activitățile neuronale și este implicată în boala Alzheimer.

Având în vedere că aceste variante afectează aproximativ 1 din 6.500 de adulți, aproximativ 10.000 de persoane în Marea Britanie, implicațiile pentru sănătatea publică sunt majore, conform autorilor studiului.

Ceea ce este particular acestor descoperiri este momentul manifestării obezității. Deși atât BSN cât și APBA1 codifică proteine găsite în creier, în prezent nu se știe că ar fi implicate în calea leptină-melanocortină. În plus, spre deosebire de genele obezității identificate anterior, variantele în BSN și APBA1 nu sunt asociate cu obezitatea cu debut în copilărie.

Spre deosebire de mulți factori genetici identificați anterior care se manifestă încă din copilărie, riscul legat de variantele BSN devine aparent numai la adult. Această distincție oferă o nouă perspectivă asupra interacțiunii dintre genetică și obezitate. Pentru anumite persoane obezitatea ar putea fi determinată de procese care apar mai târziu în viață, mai degrabă decât de la naștere.

Cercetările de până acum s-au concentrat în mare parte pe variantele genice care influențează obezitatea prin calea leptină-melanocortină, esențială pentru reglarea apetitului. Această cale implică o serie de interacțiuni între hormoni, neuropeptide și receptori care comunică starea nutrițională către creier, în mod specific hipotalamusul, care este centrul de control pentru semnalele de foame și sațietate.

Cu toate acestea, identificarea BSN și APBA1 sugerează existența unor mecanisme biologice alternative și subliniază rolul potențial al neurodezvoltării și neurodegenerării în obezitate. Atât APBA1 și BSN codifică proteine implicate în transmiterea semnalelor între celulele creierului, dar nu direct legate de căile de reglare a apetitului cunoscute până acum. Astfel, schimbările legate de vârstă în creier ar putea influența controlul apetitului și debutul obezității la vârsta adultă.

Astfel de perspective nu numai că extind înțelegerea comunității științifice asupra bazei biologice a obezității, dar și deschid noi căi pentru strategii de tratament. Prin înțelegerea factorilor genetici anterior neexplorați și a mecanismelor lor, studiul deschide calea pentru dezvoltarea intervențiilor țintite de sănătate publică ce ar putea optimiza prevenția obezității.

Cauzele genetice ale obezității

Unul dintre cele mai studiate mecanisme genetice implicate în obezitate a fost legat până acum de calea leptină-melanocortină, care joacă un rol critic în reglarea apetitului și homeostazia energetică. Variantele în gene legate de această cale, cum ar fi cele care afectează receptorul leptinei (LEPR), proopiomelanocortina (POMC) și receptorul melanocortin-4 (MC4R), au fost legate de obezitate de-a lungul timpului. Mutatiile în MC4R, de exemplu, se numără printre cele mai comune cauze genetice ale obezității la om, influențând apetitul și consumul energetic.

Unele forme rare, dar severe, de obezitate sunt cauzate de mutații în gene unice care afectează apetitul și metabolismul. Aceste forme de obezitate se manifestă de obicei în copilărie și sunt caracterizate printr-o foame intensă și o creștere rapidă în greutate. Exemple includ mutații în gena leptinei (LEP), ducând la deficiență de leptină, și mutații în gena SIM1, care afectează sațietatea și duce la obezitate severă cu debut precoce.

Profilul genetic al obezității este complex și implică multiple gene și căi de semnalizare. Înainte de acest studiu, accentul a fost pus pe înțelegerea modului în care aceste componente genetice cunoscute contribuie la riscul de obezitate, în principal prin rolurile lor în reglarea apetitului, echilibrul energetic și depozitarea grăsimilor. Descoperirea variantelor genice APBA1 și BSN adaugă noi dimensiuni acestui peisaj, sugerând mecanisme și căi biologice noi implicate în obezitate, în special acelea care se manifestă la adult.

Obezitatea reprezintă o problemă de sănătate publică atât în Europa, cât și la nivel global, având în vedere impactul asupra bolilor cardiovasculare (BCV) și cancerului, printre alte afecțiuni. Pe măsură ce ratele obezității continuă să crească, crește și povara acestor boli cronice. Obezitatea contribuie semnificativ la dezvoltarea BCV promovând apariția factorilor de risc precum hipertensiunea, dislipidemia și diabetul de tip 2, care, la rândul lor, cresc riscul de infarcte, accidente vasculare cerebrale și alte complicații cardiovasculare. Similar, obezitatea este recunoscută ca un factor major de risc pentru mai multe tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân, colon, endometrial, renal și esofagian, prin mecanisme precum inflamația cronică, dezechilibrele hormonale și modificările căilor metabolice. Legătura dintre obezitate și aceste boli subliniază importanța abordării acestei ”epidemii” nu doar pentru a reduce prevalența bolilor legate de obezitate, ci și pentru a reduce costurile asociate de asistență medicală și povara economică.