Rezultatele studiului IMvigor011, prezentate în cadrul Congresului ESMO 2025, oferă primele dovezi provenite dintr-un studiu prospectiv randomizat care confirmă valoarea clinică a detecției ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) în managementul cancerului vezical invaziv în musculara proprie (MIBC). Concluziile studiului aduc dovezi promițătoare că depistarea bolii minime reziduale (MRD) prin testarea ctDNA are valoare prognostică puternică după cistectomie.
Studiul a demonstrat beneficii semnificative de supraviețuire la pacienții care au primit atezolizumab adjuvant, comparativ cu grupul placebo, care aveau ctDNA-ul detectabil după cistectomie radicală pentru MIBC. Într-o perioadă medie de urmărire de 16,1 luni, pacienții din brațul cu atezolizumab au avut o supraviețuire fără boală de 9,9 luni comparativ cu 4,8 luni în brațul placebo, iar supraviețuirea medie globală a fost de 32,8 luni față de 21,1 luni cu placebo.
„Există ipoteza că, dacă poți detecta ctDNA în sângele unui pacient chiar și în absența dovezilor radiologice de cancer, ar trebui să intervii. Atezolizumabul adjuvant nu este, de fapt, utilizat pe scară largă în tratamentul cancerului vezical. Terapiile se schimbă rapid, atât în setările adjuvante, cât și neoadjuvante, și nu putem extrapola imediat aceste rezultate la alte imunoterapii, la conjugatele anticorp–medicament sau la alte tipuri de cancer solide”, a explicat Dr Alexander Wyatt de la University of British Columbia, Vancouver, Canada, într-un articol publicat în Daily Reporter.
Rata de supraviețuire fără boală la 12 luni a fost de 44,7% pentru pacienții tratați cu atezolizumab comparativ cu 30% pentru cei din brațul placebo, iar ratele corespunzătoare de supraviețuire globală la 12 luni au fost de 85,1% față de 70%. În comparație, printre cei 357 de pacienți care au rămas persistent ctDNA-negativi în urma monitorizării seriate, rata de supraviețuire fără boală la 12 luni a fost de 95,4%, iar rata de supraviețuire globală la 12 luni de 100%. La 24 de luni, valorile respective au fost de 88,4% și 97,1%. Evenimentele adverse de grad 3–4 legate de tratament la pacienții ctDNA-pozitivi au apărut la 7,3% dintre cei tratați cu atezolizumab și la 3,6% dintre cei care au primit placebo, fiind raportate trei decese asociate tratamentului în brațul atezolizumab și niciunul în cel placebo.
Această abordare se bazează în mare parte pe date retrospective provenite din studiul anterior IMvigor010, care a sugerat că pacienții ctDNA-pozitivi după cistectomie au beneficiat de tratament adjuvant cu atezolizumab, în timp ce la pacienții ctDNA-negativi acest tratament nu a fost aplicat.
Aceste rezultate consolidează rolul detecției ctDNA ca instrument esențial în identificarea pacienților care pot beneficia de imunoterapie adjuvantă după cistectomie pentru cancer vezical invaziv în musculara proprie. Totodată, datele subliniază importanța monitorizării bolii reziduale moleculare în ghidarea deciziilor terapeutice și susțin conceptul intervenției precoce la pacienții cu ADN tumoral circulant detectabil, deschizând calea către o abordare mai personalizată a tratamentului în cancerul vezical.
Citește și:
- Enfortumab vedotin-ejfv, aprobat de FDA în regim accelerat pentru tratamentul adulților cu cancer urotelial avansat
- #IASCL25. Testarea ADN-ului tumoral circulant după chimioterapie permite selectarea pacienților cu cancer pulmonar microcelular care necesită imunoterapie de consolidare
- Predicția asupra supraviețuirii pacienților cu cancer urotelial avansat tratați cu atezolizumab