Riscul pacienților diabetici de a dezvolta ciroză hepatică este mai puțin cunoscut, însă semnificativ: un diagnostic de diabet zaharat crește riscul de 2-3 ori. Analizele uzuale pot detecta afectarea hepatică, însă o proporție importantă de cazuri rămân nediagnosticate în cadrul urmăririi pacienților în serviciile de medicină primară sau diabetologie. Un studiu prezentat în cadrul Congresului Internațional de Hepatologie, desfășurat în mediul virtual anul acesta, demonstrează că o detecție mai activă a fibrozei hepatice în cadrul populației diabetice identifică o proporție mai mare de cazuri de ciroză, oferind astfel pacienților avantajele unei îngrijiri adecvate.
Studiul prezentat a urmărit 477 de pacienți cu diabet zaharat de tip 2 (DZ2), care au apelat la serviciile de medicină primară. Primul pas al detecției fibrozei hepatice este reprezentat de scorul FIB 4, calculat la pacienții cu vârsta de peste 35 de ani. Acest scor ia în calcul vârsta și variabile biologice ce indică afectarea hepatică (numărul de trombocite, AST și ALT – enzime hepatice, cunoscute și drept transaminaze). La pacienții cu valori anormale ale FIB 4, în număr de 85, s-a indicat realizarea unui FibroScan (investigație ecografică cu rolul de a evalua elasticitatea și, implicit, gradul de fibroză la nivel hepatic). Dintre cei 47 care au efectuat FibroScan, 24 au avut valori ridicate ale rigidității hepatice, și au fost incluși în programe de detecție a cirozei hepatice și a complicațiilor acesteia amenințătoare de viață (carcinom hepatocelular, varice esofagiene).
Rezultatele studiului sunt următoarele:
- 4,8% dintre pacienți au fost diagnosticați cu fibroză sau ciroză hepatică;
- Printre pacienții care consumă 14-21 unități de alcool săptămânal, prevalența cirozei a fost de 31%;
- Acest algoritm de detecție a afectării hepatice la pacienții diabetici a relevat o frecvență a cirozei de 5 ori mai mare decât prevalența observată în cadrul urmăririi uzuale medicale;
- Transaminazele nu sunt un indicator perfect al afectării hepatice: peste jumătate dintre pacienții diagnosticați cu fibroză sau ciroză hepatică aveau valori ale ALT în limitele fiziologice;
- 1 pacient asimptomatic a fost diagnosticat cu carcinom hepatocelular;
- Doi pacienți au fost diagnosticați cu varice esofagiene și a fost efectuată procedura de bandare a acestora, manevră endoscopică cu rol de a preveni hemoragia digestivă superioară, cu potențial fatal în cazul varicelor esofagiene.
Despre diabetul zaharat și efectele sale asupra ficatului
Diabetul zaharat este o boală frecvent întâlnită: se estimează că 9% din populația la nivel mondial suferă de diabet. Deși nu este cel mai cunoscut factor de risc al cirozei hepatice (mai frecvent incriminate fiind virusurile hepatitice B și C și consumul excesiv de alcool), prevalența crescută a diabetului și riscul cunoscut adus de acesta la nivel hepatic îl transformă într-un element important în dezvoltarea cirozei.
Boala hepatică, favorizată de diabet și care evoluează în ciroză se numește steatoză hepatică non-alcoolică (non-alcoholic fatty liver disease, NAFLD). Aceasta e considerată expresia hepatică a sindromului metabolic (spectru de boli metabolice care include și diabetul) și afectează până la 25% dintre adulți la nivel mondial. Aproximativ jumătate dintre persoanele cu NAFLD suferă și de diabet zaharat, ceea ce accelerează evoluția bolii către ciroză.
Progresia către ciroză a steatozei hepatice non-alcoolice a fost studiată și prezentată în cadrul edițiilor anterioare ILC: în cadrul unei cohorte de pacienți cu NAFLD din Franța, 1,2% au dezvoltat ciroză hepatică compensată, peste un sfert dintre aceștia (27.5%) s-au decompensat, iar 6,3% din cohorta inițială au dezvoltat direct ciroză hepatică decompensată (o formă mai gravă, ce poate pune viața în pericol). 0,9% dintre pacienți au dezvoltat carcinom hepatocelular pe baza steatozei.
„Steatoza hepatică non-alcoolică este deosebit de frecventă și este pe punctul de a deveni principala indicație pentru transplant hepatic. De aceea, este important să identificăm boala în etapele sale asimptomatice, pentru a preveni evoluția către forme grave. Anomaliile biochimice hepatice (precum transaminazele crescute) nu sunt suficiente pentru a decide planul de diagnostic și tratament, ceea ce ne indică necesitatea adăugării de etape în evaluarea pacientului, etape care identifică fibroza hepatică, în mod non-invaziv. Studiul de față demonstrează eficiența acestui algoritm de diagnostic, practic de aplicat în cadrul serviciilor de medicină primară sau diabetologie,” afirmă Prof. Dr. Emmanuel Tsochatzis de la Royal Free Hospital și University College din Londra, Marea Britanie, și membru al Comitetului Asociației Europene de Studiu al Ficatului EASL.
Citește și:
- #ILC2020. Noi modele statistice pentru predicția riscului de carcinom hepatocelular după finalizarea tratamentului pentru hepatita C
- #ILC2020. Obținerea unui tratament curativ pentru hepatita cronică B: noi agenți terapeutici se află în studii clinice
- #ILC2019: O nouă tiazolidindionă de generația a II-a reduce markerii de afectare hepatică în steatohepatita nonalcoolică