Pacienții cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție îmbunătățită au rate ale eveniment de agravare a boli semnificativ mai reduse decât cei la care fracția de ejecție rămâne la același nivel, însă riscurile rămân substanțiale, conform unui nou studiu publicat în JACC. Studiul a inclus peste 28.000 de pacienți care au fost diagnosticați cu insuficienţă cardiacă cu fracție de ejecție redusă în perioada 2013-2022.
Pe o perioadă de un an, 30% dintre pacienții au trecut în categoria de insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție îmbunătățită. Aceste reclasificări au fost constatate mai frecvent la pacienții mai tineri, cu o vârstă medie de 66 de ani. Aceștia au prezentat rate mai ridicate de fibrilație și flutter atrial, dar și rate mai reduse pentru alte comorbidităţi și o dimensiune ventriculară mai scăzută.
Principalele concluzii:
- După un an de la diagnosticul inițial, rata combinată și individuală a agravărilor bolii și a deceselor de orice cauză a fost mai redusă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie îmbunătăţită
- Renunțarea la terapia medicamentoasă recomandată de ghiduri la acești pacienți s-a asociat cu creșterea riscului de agravare a bolii, deces, spitalizare de orice cauză, diferența fiind semnificativă statistic doar pentru spitalizări
Adesea, pacienții care au fost recent diagnosticați cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă prezintă îmbunătățiri ale fracție de ejecție a cordului după inițierea terapiei. Deși există numeroase cazuri de insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție îmbunătățită, sunt foarte puține studii care investighează intensificarea și de-escaladarea terapiei la acești pacienți.
Cele mai recente ghiduri din Statele Unite pentru insuficiența cardiacă, din anul 2022, care au introdus în clasificarea insuficienţei cardiace forma cu fracție de ejecție îmbunătățită, recomandă continuarea terapiei medicamentoase conform ghidurilor chiar și la pacienții aceștia, pentru prevenirea recăderilor și a disfuncției ventriculului stâng, chiar și atunci când nu sunt prezente simptome.
Aceste recomandări au la bază un singur studiu, care a inclus un număr redus de pacienți cu cardiomiopatie dilatativă. Întrucât nu există dovezi științifice în acest sens, trebuie analizat impactul menținerii terapiei și categoriilor de tratamente la diverse fenotipuri de insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție îmbunătățită, întrucât efectele pot varia în funcţie de caracteristicile pacientului şi ale bolii.
În cadrul noului studiu, după diagnosticul inițial, pacienții cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție îmbunătățită au primit peste 50% din dozele maxime recomandate în ghiduri, ratele fiind similare cu cele din grupul de pacienți cu insuficiență cardiacă a căror fracție de ejecție a ventriculului stâng nu s-a îmbunătățit.
La pacienții cu fracție de ejecție îmbunătățită, la un an, a fost constatată reducerea ușoară a terapiei cu beta blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocanți ai receptorilor de angiotensină II, cu ușoare creșteri ale utilizării ale inhibitorilor SGLT2 (sodium-glucose cotransporter 2 inhibitori) și inhibitorilor receptorilor angiotensinei și ai neprilisinei.
Citeşte şi:
- #ACC24. Doar unul din şase pacienţi cu insuficienţă cardiacă primeşte terapia cvadruplă recomandată de ghiduri, deşi majoritatea sunt eligibili
- O nouă etapă în managementul insuficienței cardiace: caracterizarea comprehensivă a bolii și noi opțiuni terapeutice care scad mortalitatea și reduc spitalizările
- Un plasture cu celule stem ar putea regenera țesutul afectat la persoanele cu insuficiența cardiacă