#ACC24. Doar unul din şase pacienţi cu insuficienţă cardiacă primeşte terapia cvadruplă recomandată de ghiduri, deşi majoritatea sunt eligibili
Majoritatea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă (HFrEF) sunt eligibili pentru terapia cvadruplă, însă doar unul din şase dintre aceştia primeşte toate cele 4 clase de medicamente recomandate, conform unei analize a datelor de tip real-world prezentate în cadrul întâlnirii anuale a American Collage of Cardiology care a avut loc luna aceasta în Atlanta. Rezultatele au fost publicate simultan în JACC: Heart Failure.
Mai mult de 80% dintre pacienţii spitalizaţi sunt eligibili pentru a primi inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron, beta blocante, antagonişti ai receptorului mineralocorticoid (MRA) şi inhibitori ai cotransportorului 2 pentru sodiu-glucoză (SGLT2). Pentru minim 3 dintre aceste clase de terapii sunt eligibili 93% dintre pacienţi. Proporţia pacienţilor care primesc terapie triplă la momentul externării după un nou diagnostic de insuficienţă cardiacă este de aproximativ 40%, fiind, de asemenea, redusă în comparaţie cu numărul de pacienţi eligibili.
Implementarea terapiei cvadruple la pacienţii eligibili la momentul externării are impact important asupra mortalităţii de toate cauzele în următoarele 12 luni. În comparaţie cu lipsa utilizării terapiilor recomandate de ghiduri, administrarea terapiei cvadruple la 4 pacienţi previne un deces.
“Vorbim de beneficii uimitor de mari. În comparație cu aproape orice altceva facem în cardiologie, este greu de găsit efecte ale tratamentului atât de mari care afectează acest număr de persoane în fiecare an. Impactul pe care l-am putea avea cu implementarea optimă a acestor terapii este profund.”, a afirmat Dr. Gregg Fonarow, investigator principal.
Atât ghidurile pentru insuficienţă cardiacă din Statele Unite, cât şi cele europene, recomandă utilizarea tutoror celor 4 clase de medicamente pentru reducerea morbidităţii şi mortalităţii, însă adoptarea în practica medicală a acestora a fost limitată. Din aceste motive, a fost publicată o strategie de iniţiere a celor patru terapii la momentul diagnosticului, în spital. Unul dintre motivele pentru care terapia cvadruplă este puţin prescrisă ar putea fi costurile asociate acesteia. Inhibitorii SGLT2 nu sunt disponibili sub forma de medicamente generice în prezent. Acesta nu este, însă, singurul motiv, deoarece nici tripla terapie nu este prescrisă suficient.
Studiul a inclus peste 33 000 de pacienţi din peste 370 de spitale cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă, diagnosticaţi în perioada 2016-2023, ale căror date au fost disponibile în registrul Get With The Guidelines – Heart Failure (GWTG-HF). Eligibilitatea pentru terapia cvadruplă a fost stabilită pe baza reglementărilor de etichetare, ghidurilor şi declaraţiilor de consens ale experţilor.
Variaţiile între centrele incluse în studiu au fost ridicate. Proporţia pacienţilor eligibili pentru terapie cvadruplă a variat între 21% şi 100%, iar 160 de spitale au avut între 80 şi 90% dintre pacienţi eligibili pentru toate cele 4 clase de medicamente. Gradul de utilizare a terapiei cvadruple a variat de la 0 la 100%, iar aproximativ o treime dintre spitale a externat aproape niciun pacient cu terapie cvadruplă implementată. Acestea sunt, adesea, spitale mici, din mediul rural, fară afiliere universitară.
De asemenea, a fost analizată evoluţia clinică a pacienţilor pe baza datelor de tip real-world acolo unde au existat înregistrări disponibile în bazele de date ale sistemul de asigurări Medicare, rezultatele fiind similare cu cele obținute în cadrul studiilor clinice randomizate.
Citește și:
- #ADA23. COORDINATE-Diabetes: Un program educațional dedicat medicilor cardiologi optimizează prescrierea tratamentelor pentru pacienții cu diabet zaharat
- #ESCCongress2023. Ghidurile actualizate pentru insuficiența cardiacă: noi recomandări pentru extinderea utilizării inhibitorilor SGLT2
- #ESCCongress2023. Noul ghid ESC pentru reducerea riscului cardiovascular la persoanele cu diabet zaharat