San Antonio Breast Cancer Symposium (SABCS) 2024 a avut loc în perioada 10-13 decembrie 2024 și marchează cea de-a 47-a ediție, fiind cea mai mare reuniune globală dedicată cercetării cancerului de sân, cu peste 10.000 de participanți din 102 țări. Conceput pentru a încuraja colaborarea între clinicieni, cercetători și susținători ai pacienților, SABCS oferă perspective de ultimă generație privind biologia, prevenția, diagnosticul și tratamentul cancerului de sân. Pornit în 1978 ca o reuniune locală, simpozionul a evoluat într-un eveniment larg care pune accent pe integrarea cercetării fundamentale și clinice prin prelegeri, sesiuni de postere și discuții de caz. Parteneriatul său continuu cu American Association for Cancer Research asigură rolul simpozionului ca pilon central în progresul global al îngrijirii cancerului de sân.
Cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer la nivel global, cu aproximativ 2,3 milioane de cazuri noi diagnosticate anual. Deși ratele mortalității legate de cancerul de sân au scăzut cu 44% din 1989 până în 2021, datorită progreselor în detectarea precoce și tratament, cancerul de sân rămâne a doua cauză principală de deces prin cancer la femei, după cancerul pulmonar. În plus, incidența cancerului de sân a crescut cu 0,6% pe an în ultimii ani, cu o creștere mai accentuată la femeile sub 50 de ani (1% pe an). În multe regiuni cu resurse limitate, cancerul de sân afectează o populație relativ tânără, contribuind semnificativ la mortalitatea prematură. Factorii de risc precum obezitatea, inactivitatea fizică, consumul de alcool și fumatul, alături de factori genetici, pot influența creșterea incidenței cancerului de sân. De asemenea, accesul limitat la servicii de depistare precoce și nivelul scăzut de conștientizare contribuie la diagnosticarea în stadii avansate și la rezultate nefavorabile. Pe parcursul vieții, riscul unei femei de a fi diagnosticată cu cancer de sân este de aproximativ 1 din 8 (13%).
Principalele rezultate prezentate în cadrul simpozionului:
- Olaparib, un inhibitor PARP, reduce semnificativ riscul de recurență, previne metastazele și îmbunătățește supraviețuirea globală la pacienții cu cancer de sân BRCA-pozitiv, cu risc ridicat, după terapia standard;
- Mastectomia profilactică și îndepărtarea preventivă a ovarelor și trompelor uterine reduc semnificativ mortalitatea și riscul de recurență la pacienții cu mutații BRCA diagnosticați înainte de vârsta de 40 de ani;
- Tratamentul cu palbociclib în combinație cu terapia endocrină dublează timpul fără progresia bolii și este mai bine tolerat decât chimioterapia standard la pacienții cu cancer de sân metastatic HR+/HER2-negativ;
- Combinația dintre antraciclinelor și chimioterapia bazată pe taxani crește semnificativ rata de supraviețuire fără recurență și generală la pacienții cu risc genomic ridicat;
- Trei biomarkeri dentificați ajută la determinarea răspunsului pacienților cu cancer de sân triplu negativ incipient la tratamentul cu pembrolizumab și chimioterapie.
Olaparib reduce riscul de recurență în cancerul de sân BRCA-pozitiv
Studiul de fază 3 OlympiA a oferit dovezi clare că olaparibul (Lynparza), un inhibitor PARP (poly ADP-ribose polymerase), îmbunătățește rata de supraviețuire la pacienții cu cancer de sân BRCA-pozitiv, cu risc ridicat. După aproape un deceniu de la debutul studiului, la 79,6% dintre pacienții tratați cu olaparib după terapia standard nu a fost observată progresia cancerului în țesuturile învecinate, comparativ cu 70,3% pentru cei tratați cu placebo. Aceste rezultate, prezentate de cercetătorii de la Institutul de Cancer Dana-Farber, consolidează utilizarea olaparibului ca standard terapeutic pentru acești pacienți, mai ales când tratamentul este ghidat de testarea genetică germinală.
Acest studiu, început în 2014, a inclus pacienți cu mutații germinale BRCA1/2 și cancer de sân HER2-negativ, acoperind atât subtipurile triplu-negative, cât și pe cele cu receptori hormonali pozitivi. Participanții au urmat chimioterapie (neoadjuvantă sau adjuvantă), cu sau fără radioterapie, înainte de a fi randomizați să primească tratament cu olaparib timp de un an sau placebo. Cele mai recente rezultate ale cercetării demonstrează beneficii clare nu doar în prevenirea progresiei bolii, ci și în prevenirea metastazelor la distanță și în rata de supraviețuire generală. La 6 ani, 83,5% dintre pacienții tratați cu olaparib nu aveau metastaze la distanță, comparativ cu 75,7% în grupul placebo, iar ratele de supraviețuire au fost de 87,5%, față de 83,2%.
Profilul de siguranță al olaparibului rămâne favorabil, cu puține cazuri de adverse severe, inclusiv cancere hematologice și cancere primare noi. Deși unele toxicități, precum citopeniile, pot reprezenta provocări pentru deciziile clinice, beneficiile clare și durabile fac din olaparib o opțiune esențială pentru pacienții cu risc ridicat.
Intervențiile chirurgicale profilactice îmbunătățesc semnificativ supraviețuirea și reduc riscul recurenței cancerului la pacienții cu mutații BRCA
Un studiu condus de BRCA BCY Collaboration, a demonstrat că intervențiile chirurgicale pentru reducerea riscului, precum mastectomia profilactică și intervenția de îndepărtare a unui ovar și a trompei uterine asociate, contribuie semnificativ la prelungirea ratei de supraviețuire și la o reducere semnificativă a riscului de recurență a bolii la pacienții cu mutații BRCA, diagnosticați cu cancer de sân înainte de vârsta de 40 de ani. Studiul a implicat 5290 de pacienți cu mutații BRCA1 și/sau BRCA2, diagnosticați cu cancer de sân în stadii I-III, și a evaluat impactul acestor intervenții asupra riscului de recurență și mortalitate.
Rezultatele au arătat că mastectomia profilactică, efectuată în primul an de la diagnostic, a redus riscul de mortalitate cu 35% și a scăzut semnificativ riscul de recurență a bolii, prelungind perioada în care boala nu a progresat sau nu au fost semnalate alte complicații. Intervenția de îndepărtare a unui ovar și a trompei uterine asociate, realizată în medie la 3 ani după diagnostic, a redus riscul de mortalitate cu 42%, iar beneficiile au fost mai pronunțate la purtătoarele de mutații BRCA1 și la pacientele cu cancer triplu negativ. Aceste intervenții au dovedit, de asemenea, o reducere semnificativă a riscului de apariție a unei a doua malignități primare, cum ar fi cancerul ovarian.
Studiul oferă dovezi esențiale pentru consilierea pacienților cu mutații BRCA privind opțiunile de reducere a riscului de recurență și apariție a unor noi cancere. Cercetătorii subliniază importanța luării unor decizii informate încă de la momentul diagnosticului, pentru a preveni complicațiile viitoare și a optimiza supraviețuirea. Aceste date vor contribui la îmbunătățirea dialogului dintre clinicieni și pacienți, sprijinind o evaluare riguroasă și echilibrată a beneficiilor și riscurilor asociate acestor intervenții, precum și la integrarea lor în ghidurile clinice.
Combinația palbociclib și terapie endocrină are un efect superior chimioterapiei standard în cancerul de sân metastatic HR+/HER2-negativ
Un studiu de fază 3, PADMA, a arătat că tratamentul de primă linie cu palbociclib în combinație cu terapia endocrină (ET) este semnificativ mai eficient decât chimioterapia standard pentru pacienții cu cancer de sân metastatic, pozitiv pentru receptori hormonali(HR+)/HER2-negativ. Rezultatele obținute confirmă recomandările internaționale care plasează ET plus inhibitori CDK4/6 ca tratament de primă alegere pentru această afecțiune.
Studiul a inclus 130 de pacienți, dintre care majoritatea aveau boală avansată: 75% prezentau metastaze în cel puțin două organe, iar 43,3% aveau simptome asociate bolii. Tratamentul cu palbociclib/ET a dublat perioada medie în care cancerul nu a mai avansat sau nu au fost semnalate alte complicații ale bolii (18,7 luni comparativ cu 7,8 luni pentru chimioterapie). De asemenea, timpul mediu până la întreruperea tratamentului, fie din cauza progresiei bolii, fie a efectelor secundare severe, a fost mai lung în grupul palbociclib/ET (17,2 luni față de 6,1 luni pentru chimioterapie). Aceste beneficii evidențiază controlul mai eficient al bolii oferit de combinația palbociclib/ET.
Tratamentul cu palbociclib a fost bine tolerat, iar reacțiile adverse hematologice, deși frecvente, au fost gestionabile. Spre deosebire de chimioterapie, combinația palbociclib/ET oferă o gestionare mai bună a cancerului fără a compromite calitatea vieții pacientului. Deși rata de supraviețuire la nivel global nu a demonstrat o diferență statistic semnificativă între cele două grupuri, rezultatele studiului susțin utilizarea combinației ca tratament standard.
Antraciclinele îmbunătățesc rata de supraviețuire în cancerul de sân timpuriu cu risc genomic ridicat
O analiză suplimentară a datelor din studiul TAILORx a arătat că pacienții cu cancer de sân timpuriu, HR-pozitiv/HER2-negativ, fără afectare ganglionară, dar cu risc genomic ridicat (scor de recurență ≥ 31, conform testului Oncotype DX), beneficiază semnificativ de adăugarea antraciclinelor la chimioterapia bazată pe taxani. Comparativ cu chimioterapia doar pe bază de taxani (TC), combinația antraciclină-taxan (T-AC) a îmbunătățit rata de supraviețuire fără recurențe la distanță la 5 ani (96,1% pentru T-AC față de 91% pentru TC) și a prelungit perioada în care boala nu progresează. De asemenea, pacienții cu scoruri ≥ 31 au arătat o tendință de îmbunătățire a supraviețuirii generale (97,3% pentru T-AC față de 93,5% pentru TC), în timp ce pacienții cu scoruri mai mici de 31 nu au beneficiat semnificativ de adăugarea antraciclinelor.
Analiza suplimentară a fost realizată pentru a explora mai detaliat utilizarea antraciclinelor și pentru a identifica subgrupuri de pacienți care ar putea beneficia mai mult de acest tratament intensificat. Beneficiul utilizării antraciclinelor a fost mai pronunțat la pacientele cu tumori ≥ 2 cm și la cele cu scoruri de recurență mai mari de 31, indiferent de statutul menopauzei, ceea ce sugerează că efectul antraciclinelor nu este legat de suprimarea ovariană. Cu toate acestea, toxicitatea asociată cu antraciclinele, în special cardiotoxicitatea, necesită o evaluare atentă înainte de includerea acestora în planul de tratament.
Deși doar 5% dintre participanții la studiu au avut un scor de recurență ≥ 31, aceste rezultate evidențiază importanța utilizării testelor genomice pentru a identifica subpopulațiile rare care pot beneficia de tratamente mai puternice. Descoperirile subliniază că antraciclinele ar trebui utilizate în cazurile de risc genomic foarte ridicat, oferind dovezi clare că această abordare poate îmbunătăți rezultatele pentru supraviețuire. Studiul sugerează, de asemenea, nevoia de integrare a testării genomice de rutină pentru o mai bună personalizare a tratamentelor.
Analiza biomarkerilor evidențiază factori care influențează răspunsul la imunoterapie în cancerul de sân triplu negativ în stadii incipiente
O analiză a biomarkerilor din studiul de fază 3 KEYNOTE-522 a explorat factorii biologici care influențează răspunsul la combinația pembrolizumab-chimioterapie în cancerul de sân triplu negativ (TNBC) în stadiu incipient. Studiul, primul de acest tip care demonstrează beneficiile imunoterapiei în TNBC timpuriu, a evaluat biomarkeri precum profilul de exprimare genetică inflamatorie T-cell (T-cell–inflamed GEP), sarcina mutațională tumorală (TMB) și statutul HRD (deficiența de recombinare omoloagă) pentru a înțelege mai bine legătura acestora cu răspunsul patologic complet (pCR) și perioada de timp în care cancerul nu mai progresează, revenirea acestuia sau alte complicații majore. Rezultatele au confirmat că pembrolizumab îmbunătățește semnificativ aceste rezultate în comparație cu chimioterapia singură, beneficiind o gamă largă de subgrupuri.
GEP inflamator T-cell a fost un biomarker imunologic important, corelat pozitiv cu pCR și cu perioada fără progresia bolii sau alte evenimente majore legate de cancer, în toate grupurile de tratament. De asemenea, TMB a fost asociată cu un răspuns complet și o perioadă mai lungă fără complicații în grupul tratat cu pembrolizumab, dar proporția mică de pacienți cu TMB ridicat (<10%) limitează aplicabilitatea clinică. În ceea ce privește HRD, deși pozitivitatea a fost corelată cu un răspuns complet, atât pacienții HRD-pozitivi, cât și cei HRD-negativi au arătat îmbunătățiri semnificative odată cu adăugarea pembrolizumabului. De asemenea, subtipul receptorului androgenic luminal (LAR) a arătat cel mai mare beneficiu de la pembrolizumab, deși are un răspuns complet scăzut cu chimioterapia singură.
Deși biomarkerii studiați au oferit informații valoroase despre biologia TNBC, majoritatea nu s-au dovedit utili pentru a prezice exact care pacienți ar beneficia cel mai mult de la adăugarea pembrolizumabului. Imunoterapia, deși eficientă, poate provoca toxicități semnificative, iar analiza evidențiază importanța identificării pacienților care pot beneficia cel mai mult. Concluziile sugerează că viitoarele cercetări ar trebui să integreze biomarkeri mai specifici și ușor de utilizat în clinică, pentru a optimiza selecția pacienților și a personaliza tratamentele. Această analiză stabilește o bază solidă pentru explorări viitoare în optimizarea terapiilor pentru TNBC.
Citește și:
- #SABCS2023. Femeile care locuiesc în zone cu acces la alimente ultraprocesate au risc dublu de mortalitate din cauza cancerului mamar
- #SABCS2022. Alegerea tratamentului de linia I în cancerul de sân metastatic pe baza unui test de biopsie lichidă crește supraviețuirea la 5 ani
- #SABCS21. Analiza spațială a celulelor maligne individuale ar putea contribui la predicția răspunsului la imunoterapie în cancerul mamar triplu negativ
- #SABCS2019. Asocierea tucatinib la tratamentul cu trastuzumab și capecitabină crește supraviețuirea în cancerul mamar HER2-pozitiv metastazat