Pandemia Covid-19 a avut implicații pentru sănătatea publică pe două paliere:
- Lupta împotriva unui patogen necunoscut încă pe deplin, luptă în care au fost aruncate resurse financiare, umane și științifice fără precedent,
- Provocarea de a face față numărului mare de pacienți cu boli cronice care nu au mai avut acces la spital (sistemul este centrat pe spital) și pentru care trebuiau găsite soluții mai ales în anul 2020.
Introducerea telemedicinei peste noapte (după ani întregi de tergiversare) a reprezentat un pas înainte, dar unul incomplet, în lipsa integrării cu alte surse de date: dosar electronic, dispozitive purtabile sau alte dispozitive miniaturale folosite la domiciliu de către pacienții cronici, pentru monitorizarea evoluției bolii.
Ne bucurăm că investițiile și prioritizarea pentru Covid-19 au dat rezultate – vaccinuri, teste diagnostice, tratamente orale etc., dar un efect a fost deprioritizarea pacienților cu boli cronice – oncologice, cardiovasculare, diabet zaharat.
Datele sunt elocvente: sute de mii de decese în exces in 2020-2021, dintre care două treimi au reprezentat mortalitatea în exces ca urmare a bolilor cronice necontrolate.
Este evident că soluțiile identificate în criza pandemică, precum telemedicina, nu și-au atins potențialul, din motive multiple.
Probabil cel mai important motiv este inerția și adaptarea redusă la schimbare a medicilor, dar si a pacienților, chiar și într-o situație de criză.
În timpul pandemiei, nu a existat o standardizare a utilizării soluțiilor digitale precum telemedicina, o lege a fost promovată în acest timp, dar normele de aplicare au fost publicate abia săptămâna trecută. Pasul următor este avizul profesional, pe fiecare arie terapeutică, referitor la cum, când și cum trebuie utilizată telemedicina.
Pentru aceasta, probabil avem nevoie de proiecte pilot, de implementation research, de utilizarea în viața reală a diverselor instrumente digitale, cu scopul de a crește calitatea vieții pacienților.
Crearea de modele bazate pe viața reală este esențială pentru creșterea încrederii (a oamenilor în tehnologie, dar și a pacienților în medici și sistem de sănătate) pentru că ia în calcul factori culturali, sociali, de mediu care influențează atitudinile, percepțiile și comportamentul individual.
Pandemia ne-a arătat cât de important este comportamentul individual în relație nu doar cu măsurile clasice de sănătate publică, dar și în relație cu inovațiile – vaccinurile ARNm, supravegherea genomică a circulatiei virusului, utilizarea certificatului digital Covid sau utilizarea aplicațiilor care semnalau proximitatea cu o persoana infectată.
Cred că sunt lecții ale pandemiei pe care încă le mai învățăm – iar una dintre ele este că inovația și componenta digitală a inovației trebuie să înceapă de la nevoile noastre, dar să ia în calcul și elementele comportamentale individuale.
În lipsa acestor elemente, digitalizarea și inovația vor rămâne la stadiul de buzzwords.
Mă puteți urmări și pe: