Site icon Raportul de gardă

Testarea mutației KRAS prin biopsie lichidă îmbunătățește prognosticul și ghidarea tratamentului în cancerul pancreatic

Cancerul ductal pancreatic rămâne una dintre cele mai agresive patologii oncologice, cu o rată scăzută de supraviețuire din cauza tendinței sale de a da metastaze precoce. Precizia stadializării în momentul diagnosticului este crucială pentru selectarea pacienților eligibili pentru rezectie chirurgicala cu intenție curativă. Cu toate acestea, metodele imagistice convenționale, precum CT și IRM-ul nu au o sensibilitate crescută, mai ales atunci când dimensiunile tumorale sunt mici.

Un studiu prospectiv realizat în cadrul Mayo Clinic Comprehensive Cancer Center a demonstrat că prezența ADN-ului tumoral circulant asociat cu mutație KRAS (mKRAS ctDNA) în plasmă și în lichidul peritoneal este asociată cu un risc crescut de metastaze și o rată a mortalității mai mare în rândul pacienților cu adenocarcinom ductal pancreatic. Rezultatele studiului, publicate în ”Annals of Surgical Oncology”, reprezintă un progres semnificativ în stadializarea și ghidarea tratamentului pentru acest tip de cancer agresiv.

În cadrul studiului au fost incluși 785 de pacienți cu cancer ductal pancreatic fără metastaze. Din cei 743 de pacienți testați pentru mKRAS în plasmă la momentul inițial, 104 au avut un test pozitiv. Aceștia au prezentat un risc semnificativ crescut de dezvoltare a metastazelor și o rată a supraviețuirii globale mai scăzută, comparativ cu pacienții mKRAS negativi. De asemenea, prezența mKRAS in plasmă a fost asociată mai frecvent cu metastaze hematogene. În cazul testării mutației din lichidul peritoneal, 29% din cei 419 dintre pacienți au fost pozitivi pentru mKRAS. Această asociere a fost corelată cu un risc mai crescut de metastaze peritoneale și un prognostic nefavorabil.

Alte concluzii au fost că cei care au avut un testele mKRAS pozitive, indiferent dacă probele au fost prelevate din plasmă sau lichid peritoneal, aveau o supraviețuire semnificativ mai redusă. De exemplu, la pacienții pozitivi atat în plasmă, cat și în lichidul peritoneal supraviețuirea medie a fost de aproximativ 10,4 luni, comparativ cu 28,4 luni pentru cei negativi la ambele probe.

„Datele noastre sugerează că un test pozitiv indică o probabilitate ridicată de boală metastatică la pacienții ale căror investigații imagistice nu arată nicio metastază”, a declarat Mark Truty, MD, oncolog chirurgical specializat în patologia hepatobiliară și pancreatică în cadrul Departamentului de Chirurgie al Mayo Clinic, într-un articol publicat în ”Inside Precision Medicine”. „Aceste informații pot influența semnificativ deciziile terapeutice, în special în cazul pacienților pentru care se ia în considerare o abordare chirurgicală agresivă.”

Image by freepik

Un alt aspect esențial evidențiat de studiu este utilitatea testării mKRAS în monitorizarea răspunsului la tratament. Într-un subgrup de 82 de pacienți care au efectuat testări repetate, cei care au devenit negativi după chimioterapie neoadjuvantă au avut o supraviețuire mediană semnificativ mai bună (17,5 luni) comparativ cu cei care au rămas pozitivi (7 luni). Pacienții care au fost negativi la ambele testări au avut cea mai lungă perioadă de supraviețuire (32 luni).

Studiul subliniază importanța evaluării moleculare complementare la stadializarea tradițională a cancerului pancreatic. Identificarea pacienților cu risc ridicat de progresie metastatică prin testarea mKRAS poate influența strategiile terapeutice, orientand catre prelungirea chimioterapiei neoadjuvante sau reconsiderarea intenției chirurgicale la pacienții cu status molecular nefavorabil.

Aceste descoperiri susțin integrarea testării ctDNA asociat cu mutația KRAS în protocoalele standard de stadializare și management al pacienților cu cancer pancreatic, marcând un pas important spre medicina oncologică de precizie.

Citește și:

Exit mobile version