Monoterapia antiagregantă cu ticagrelor (antagonist de receptor P2Y12) post bypass coronarian nu are rezultate semnificativ superioare monoterapiei cu aspirină (inhibitor ireversibil de ciclooxigenază). Riscul de deces cardiovascular, infarct miocardic sau AVC (accident vascular cerebral) la 12 luni de tratament după efectuarea bypass-ului coronarian este similar în cazul ambelor strategii terapeutice, fără semnificație statistică, conform rezultatelor publicate în cadrul Congresului Asociației Americane a Inimii (AHA) din acest an.
Studiul randomizat, dublu-orb TiCAB a inclus 1.893 de pacienți eligibili pentru intervenția de bypass coronarian, cu indicație pentru boală trivasculară, stenoză de trunchi al arterei coronare stângi, sau stenoza a oricare două vase cu reducerea fracției de ejecție sub 50%. După randomizare 1:1, jumătate au primit 90 mg ticagrelor de 2 ori pe zi și restul aspirină 100 mg o dată pe zi timp de 12 luni după efectuarea procedurii de bypass coronarian.
Obiectivul principal urmărit de studiu a fost cuantificarea riscurilor de moarte cardiovasculară, infarct miocardic acut și AVC, în paralel cu monitorizarea reacțiilor adverse precum hemoragiile majore. Rezultatele nu au arătat diferențe semnificative statistic între cele două grupuri de tratament. Evenimentele de tip moarte cardiovasculară, infarct miocardic acut sau AVC au fost identificate la:
- 8.2% dintre pacienții aflați în monoterapie cu aspirină;
- 9.7 % dintre pacienții aflați în monoterapie cu ticagrelor.
În ceea ce privește riscul de hemoragie majoră, rezultatele au fost similare în ambele grupuri:
- 4.8% dintre pacienții aflați în monoterapie cu aspirină;
- 4.7 % dintre pacienții aflați în monoterapie cu ticagrelor.
Optimizarea strategiei terapeutice antiagregante în cazul pacienților supuși unei intervenții de tip bypass coronarian are ca scop prevenirea evenimentelor trombotice cu un risc minim de sângerare. Riscul de eșec al procedurii de grefare este maxim în primul an după operație, tratamentul antiagregant fiind esențial. Clasele de antiagregante comportă mecanisme de acțiune diferite, justificând studiile comparative de tipul TiCAB.
