Screeningul prenatal neinvaziv ar putea fi extins de la evaluarea unui număr limitat de anomalii cromozomiale la analiza a aproape 23.000 de gene fetale. O nouă tehnologie, evaluată în cadrul unui studiu care a inclus 565 de sarcini, a identificat peste 97% dintre variantele genetice relevante clinic evidențiate prin metode invazive, precum amniocenteza sau biopsia de vilozități coriale.
Tehnologia, denumită secvențiere fetală neinvazivă (non-invasive fetal sequencing, NIFS) , utilizează ADN-ul liber circulant din sângele matern pentru a analiza aproape întregul exom fetal. Rezultatele au fost prezentate în cadrul conferinței anuale a Societății Europene de Genetică Umană – ESHG 2026, organizată la Göthenburg, Suedia.
Spre deosebire de majoritatea testelor prenatale neinvazive utilizate în prezent, care urmăresc în principal anomalii ale numărului de cromozomi, noua metodă ar putea identifica și variante genetice asociate bolilor monogenice. În prezent, investigarea extinsă a acestor afecțiuni necesită de cele mai multe ori recoltarea invazivă a unei probe fetale.
De la identificarea trisomiilor la analiza exomului fetal
Testarea prenatală neinvazivă, cunoscută sub acronimul NIPT, analizează fragmente de ADN liber circulant prezente în sângele gravidei. O parte dintre aceste fragmente provin din placentă și reflectă, în majoritatea cazurilor, profilul genetic al fătului.
Introducerea NIPT a schimbat evaluarea prenatală a riscului pentru anomalii cromozomiale, precum trisomia 21, asociată sindromului Down, trisomia 18 și trisomia 13. Unele teste pot analiza și cromozomii sexuali sau anumite modificări cromozomiale suplimentare.
Totuși, cele mai multe teste disponibile au o rezoluție limitată și nu examinează sistematic variantele din miile de gene care pot determina boli genetice. În cazul unei anomalii fetale observate ecografic sau al suspiciunii unei afecțiuni monogenice, stabilirea diagnosticului poate necesita amniocenteză ori biopsie de vilozități coriale, urmată de teste precum secvențierea exomului sau secvențierea genomului.
Amniocenteza presupune prelevarea unei cantități mici de lichid amniotic, iar biopsia de vilozități coriale presupune recoltarea unor celule placentare. Ambele proceduri oferă acces direct la material genetic fetal sau placentar, însă sunt invazive și presupun un risc procedural, precum și stres pentru pacientă.
„Multe femei refuză metodele invazive de secvențiere din cauza riscului pentru făt, a stresului asociat, a dificultăților de acces și a costurilor, chiar dacă acestea au o capacitate diagnostică ridicată”, a explicat dr. Christopher Whelan, cercetător la Broad Institute of MIT and Harvard și Center for Genomic Medicine din cadrul Massachusetts General Hospital.
Obiectivul cercetătorilor a fost dezvoltarea unui test care să ofere informații apropiate de cele furnizate prin secvențierea invazivă, dar fără recoltarea directă a unei probe din sarcină.
Peste 97% dintre variantele relevante clinic au fost identificate corect
Studiul a inclus 565 de sarcini, evaluate la o vârstă gestațională medie de 17 săptămâni. Cercetătorii au realizat secvențierea aprofundată a ADN-ului liber circulant din sângele matern și au utilizat metode computaționale avansate pentru a separa și reconstrui informația genetică fetală.
Analiza a acoperit aproape 23.000 de gene, reprezentând cea mai mare parte a exomului – regiunile codificante ale genomului, care conțin instrucțiunile pentru producerea proteinelor și în care sunt localizate numeroase variante asociate bolilor genetice.
Rezultatele NIFS au fost comparate cu cele obținute prin secvențierea directă a probelor recoltate prin amniocenteză sau biopsie de vilozități coriale.
În funcție de tipul variantei și de modul de transmitere, metoda neinvazivă a identificat aproximativ 95-99% dintre variantele genetice detectate prin procedurile invazive. În cazul variantelor responsabile de afecțiuni cu importanță clinică, rata raportată a fost de 97,2%.
Testul a identificat variante relevante care nu ar fi fost detectate prin metodele NIPT disponibile în prezent. Performanța a depins însă de tipul modificării genetice, de fracția fetală și de tiparul de moștenire, factori care vor trebui evaluați în studii suplimentare.
Cercetătorii au raportat și situații neobișnuite, precum sarcini gemelare asociate cu țesut anormal sau cazuri în care gravidele primiseră anterior un transplant de măduvă osoasă de la un donator de sex masculin. În astfel de situații, ADN-ul donatorului prezent în sânge poate influența rezultatele testării prenatale și poate fi confundat cu ADN-ul fetal.
Capacitatea metodei de a recunoaște asemenea cazuri susține utilitatea analizelor bioinformatice avansate, dar arată și cât de complexă poate deveni interpretarea ADN-ului liber circulant.
Testarea ar putea fi realizată începând din primul trimestru
NIFS a demonstrat rezultate concordante cu testarea invazivă inclusiv pentru probe recoltate în jurul săptămânii a zecea de sarcină și în cazurile în care fracția fetală era de numai 3%.
Fracția fetală reprezintă proporția de ADN liber circulant din sângele matern care provine din placentă. O fracție redusă poate limita performanța testelor prenatale neinvazive, deoarece semnalul genetic fetal trebuie identificat într-o cantitate mult mai mare de ADN matern.
Posibilitatea analizării exomului fetal încă din primul trimestru ar putea oferi mai mult timp pentru investigații suplimentare, consiliere genetică și planificarea îngrijirii. În cazul anumitor boli, informația ar putea pregăti monitorizarea sarcinii, alegerea locului nașterii sau intervențiile necesare imediat după naștere.
Pe termen mai lung, autorii consideră că identificarea precoce a unor afecțiuni genetice ar putea deveni relevantă și pentru terapiile prenatale aflate în dezvoltare. Totuși, această perspectivă rămâne dependentă atât de validarea testului, cât și de existența unor intervenții sigure și eficiente pentru fiecare boală.
Costuri potențial mai reduse, dar este necesară validarea clinică
Potrivit cercetătorilor, NIFS ar putea fi mai puțin costisitoare decât secvențierea genomică realizată după o procedură invazivă. Metoda se bazează în mare parte pe tehnologii de secvențiere și infrastructuri deja existente în laboratoarele comerciale și nu necesită efectuarea unei proceduri medicale pentru recoltarea probei fetale.
Estimarea privind costurile nu înseamnă însă că testul este deja pregătit pentru screening prenatal la nivel populațional. Prețul final ar trebui să includă secvențierea aprofundată, analiza bioinformatică, confirmarea rezultatelor, interpretarea variantelor și consilierea genetică.
De asemenea, identificarea unei variante genetice nu este întotdeauna echivalentă cu stabilirea unui diagnostic. Unele variante au semnificație incertă, iar altele pot fi asociate cu penetranță incompletă sau manifestări foarte variabile. Utilizarea unei analize atât de extinse în sarcini fără anomalii cunoscute ar putea genera rezultate dificil de interpretat, anxietate și investigații suplimentare.
Din acest motiv, va fi necesară stabilirea tipurilor de variante care trebuie raportate, a indicațiilor pentru confirmarea invazivă și a modului în care părinții sunt informați înainte și după testare. Consilierea genetică va avea un rol central, mai ales atunci când rezultatul nu permite anticiparea exactă a severității sau evoluției bolii.
Pentru moment, NIFS trebuie privită ca o tehnologie în curs de validare, nu ca un înlocuitor imediat al amniocentezei sau al biopsiei de vilozități coriale. Un rezultat pozitiv obținut printr-un test neinvaziv poate necesita în continuare confirmare, în special înaintea unor decizii medicale majore.
Echipa de cercetare intenționează să extindă studiile și să îmbunătățească metoda pentru identificarea unor categorii suplimentare de variante care nu sunt evaluate prin secvențierea standard a exomului.
„Este remarcabil că am putut accesa și secvenția o parte atât de mare a genomului fetal pornind de la o simplă probă de sânge matern”, a afirmat dr. Whelan.
Profesorul Alexandre Reymond, președintele conferinței ESHG 2026, care nu a participat la cercetare, a descris realizarea drept o performanță tehnică importantă. Dincolo de performanța analitică, impactul real al NIFS va depinde însă de validarea în populații mai mari, de definirea limitelor testului și de integrarea responsabilă a informațiilor genomice în îngrijirea prenatală.