Comportamentul alimentar emoțional reprezintă un fenotip complex, asociat cu ingestia alimentară determinată mai degrabă de factori emoționali decât de necesități energetice fiziologice și joacă un rol important în dezvoltarea și menținerea obezității. Studiile realizate în cadrul Mayo Clinic Obesity Deep Phenotyping Program au demonstrat că identificarea unor fenotipuri intermediare, precum ingestia alimentară determinată de factori emoționali, permite selecția mai eficientă a intervențiilor terapeutice personalizate. Cu toate acestea, evaluarea clinică a acestui fenotip se bazează în mod tradițional pe chestionare detaliate, care pot fi consumatoare de timp.
În acest context, în cadrul unui studiu prezentat la 2026 Pacific Symposium on Biocomputing, Hawaii, a fost dezvoltat un model predictiv bazat pe inteligență artificială capabil să estimeze riscul de comportament alimentar emoțional utilizând informații genetice, cu scopul de a facilita identificarea persoanelor eligibile pentru intervenții țintite de stil de viață și tratament farmacologic, fără a recurge la evaluări extensive prin chestionare. Mâncatul emoțional a fost definit ca având un scor crescut pe scala de anxietate și depresie spitalicească, fiind evaluat în cadrul Omni Exome, care a inclus aproape 4.000 de persoane.
Studiul demonstrează că utilizarea inteligenței artificiale și a modelelor de înteligență artificială permite identificarea precisă a riscului de alimentație determinată de factori emoționali, fără a fi necesară aplicarea extensivă a chestionarelor clinice. Prin integrarea scorurilor genetice de risc cu date clinice și comportamentale, modelul propus reușește să surprindă mecanisme biologice relevante implicate în reglarea apetitului și a comportamentului alimentar. Rezultatele arată că această abordare poate îmbunătăți semnificativ stratificarea pacienților cu obezitate și poate ghida intervenții personalizate, atât farmacologice, cât și de stil de viață, susținând tranziția către o medicină de precizie în managementul obezității.
Analiza genetică a fost realizată prin studii de asociere la nivelul întregului genom, urmate de calcularea scorurilor de risc genetic utilizând variante localizate în proximitatea genelor selectate. Selecția caracteristicilor a fost asistată de algoritmi de inteligență artificială, iar modelele finale au integrat scorurile genetice împreună cu variabile demografice și antropometrice, precum vârsta, sexul și înălțimea. Performanța modelelor a fost evaluată prin analize de acuratețe pe grupuri independente, demonstrând o capacitate crescută de predicție a riscului de comportament alimentar emoțional.
„Mâncatul emoțional reprezintă un factor real care contribuie la creșterea în greutate și este adesea trecută cu vederea sau înțeleasă greșit în îngrijirea actuală a obezității. Aceste rezultate preliminare consolidează direcția în care se îndreaptă domeniul: o abordare de precizie a obezității, care recunoaște componentele biologice, comportamentale și emoționale ale bolii”, a declarat Andres Acosta, MD, PhD, cofondator al Phenomix Sciences și expert în obezitate la Mayo Clinic, Minnesota, într-un articol publicat în Medscape.
Rezultatele au arătat că un model simplificat, bazat pe un număr redus de gene, poate prezice cu acuratețe crescută riscul de a mânca emoțional. Printre genele cu contribuție majoră s-au evidențiat HTR2A și TPH2, implicate în sinteza și semnalizarea serotoninei, precum și DRD2 și ANKK1, componente esențiale ale sistemului dopaminergic de recompensă. Analiza contribuției variabilelor a confirmat impactul acestor gene asupra predicțiilor modelului, sugerând un substrat neurobiologic consecvent al comportamentelor alimentare emoționale.
În plus, răspunsurile obținute prin chestionarul Three Factor Eating Questionnaire au adus o valoare predictivă suplimentară, în special elementele corelate cu sentimentele de singurătate și control emoțional. Integrarea acestor date a permis o mai bună separare a indivizilor cu risc crescut, scorul genetic demonstrând o relație liniară mai puternică cu comportamentul alimentar emoțional comparativ cu factorii demografici tradiționali.
Din punct de vedere clinic, rezultatele sugerează că scorul genetic de risc pentru mâncatul emoțional extinde capacitatea de fenotipare oferită de evaluările comportamentale standard. Acest instrument permite testarea relației dintre fenotipurile comportamentale și răspunsul la terapii în studii observaționale, precum și prioritizarea strategiilor terapeutice în funcție de mecanismele dominante, cum ar fi foamea determinată de axa intestin creier sau de circuitele de recompensă.
În concluzie, utilizarea scorurilor genetice asistate de inteligența artificială oferă o abordare nouă pentru identificarea riscului de a mânca emoțional și pentru personalizarea intervențiilor în managementul obezității. Această strategie susține tranziția către o medicină de precizie, în care tratamentele sunt adaptate pe baza mecanismelor biologice și comportamentale individuale, cu potențial semnificativ de îmbunătățire a rezultatelor clinice pe termen lung.
Material redactat cu ajutorul AI, verificat și editat de echipa Raportul de Garda, formată din specialiști în domeniul medical.
Citește și:
- STUDIU. Obezitatea și criza de mediu pornesc din aceeași sursă: un sistem alimentar orientat spre profit
- O alimentație bazată pe modelul nordic scade riscul de deces prematur cu peste 20%
- Prevenția cancerului în sindromul Lynch: un vaccin terapeutic a generat răspuns biologic la 100% dintre participanții evaluați