INTERVIU. Dr. Volker Vetter: „Vaccinarea este precum un puzzle – cu cât sunt incluse mai multe părți, cu atât mai mare este impactul asupra întregii populații”
Cu ocazia celei de-a VII-a ediții a Conferinței Naționale RoVaccin, am avut ocazia de a discuta cu Dr. Volker Vetter, director medical global GSK (GlaxoSmithKline) pentru vaccinurile rotavirus, rujeolic, rubeolic, urlian și varicelic. Printre temele dezbătute s-au numărat: importanța vaccinării, beneficiile individuale și pentru societate, impactul pozitiv al vaccinării din punct de vedere economic și social, scăderea ratei vaccinării în ultimii ani, precum și posibile măsuri care ar putea fi luate de către cadrele medicale sau autorități.
- Care sunt beneficiile vaccinării și de ce este important să ne vaccinăm?
Dr. Volker Vetter: Oamenii trebuie să înțeleagă două idei principale legate de vaccinare. În primul rând, vaccinurile oferă protecție individuală. Acesta este efectul cel mai vizibil și relevant pentru fiecare persoană. În al doilea rând, vaccinurile acționează asupra sănătății publice. Imunizarea poate fi văzută asemenea unui puzzle – vaccinarea individuală este parte a acestui puzzle însă cu cât sunt incluse mai multe părți, cu atât mai mare este impactul asupra întregii populații. După părerea mea, acesta este principalul atuu al vaccinării – face posibilă controlarea unei boli la nivelul populației. Chiar dacă apar unele cazuri, boala nu se va răspândi în condițiile unei rate mari de vaccinare la nivelul populației, astfel încât sunt protejate și persoanele neimunizate. Impactul este uriaș și datorită scăderii numărului de spitalizări, ratei mortalității și a costurilor asociate îngrijirilor. Așa că beneficiul individual este important, dar privind în ansamblu, impactul asupra comunității prin protecția generală este uriaș.
- De-a lungul timpului, numărul de vaccinuri incluse în programul de vaccinare a tot crescut. Este sistemul imunitar al copiilor pregătit pentru a face față?
V.V.: Din discuțiile cu părinții, cunosc frica acestora de a administra prea multe vaccinuri copiilor la vârste mici. Vaccinurile conțin numai mici părți de agenți patogeni pe care sistemul imunitar e capabil să le recunoască la contactul următor și să declanșeze un răspuns. În mod normal, sistemul imunitar este capabil să răspundă la această cantitate de antigene. Dacă privim în urmă, înainte de dezvoltarea vaccinului pertussis acelular se folosea vaccinul celular, care conținea în jur de 3.000 de antigene. Dacă ne uităm la toate vaccinurile care se găsesc în prezent în programul de vaccinare, vom aduna numai câteva sute de antigene în total. Așa că în ceea ce privește stimularea sistemului imunitar, nu este prea mult. Mai întâlnim uneori îngrijorări ale părinților legate de numărul de injecții, ceea ce este de înțeles. Se încearcă însă combinarea vaccinurilor, de exemplu vaccinul hexavalent, tocmai pentru a contracara problema aceasta.
- Ce reacții adverse ar putea apărea în urma vaccinării și cât de frecvente sunt?
V.V.: În general, efectele adverse postvaccinale sunt reacții locale, minore, precum: roșeață la nivelul pielii, durere, febră; însă toate acestea sunt semne că sistemul imunitar reacționează. Cel care funcționează nu este vaccinul, precum la un medicament, ci sistemul nostru imunitar care reacționează și generează anumite efecte. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu există o componentă negativă în vaccin care determină aceste reacții; responsabilă este propria noastră imunitate. Efectele adverse severe apar extrem de rar iar beneficiile depășesc riscul. Pentru noi, cei implicați în producția vaccinurilor, este foarte important să evaluăm potențialele efecte nedorite. De exemplu, am lucrat la dezvoltarea vaccinului anti-rotavirus și pentru a primi licența, am derulat un studiu în care au fost incluși peste 40.000 de copii, tocmai pentru a nu omite vreo reacție adversă. Una dintre cele mai importante părți ale procesului de dezvoltare este probarea siguranței vaccinului.
- Ratele de vaccinare sunt în scădere. De ce credeți că a scăzut încrederea oamenilor în siguranța și utilitatea vaccinurilor?
V.V.: Un motiv este tocmai succesul vaccinurilor. În mod paradoxal, una dintre principalele probleme este că bolile devin mai puțin frecvente sau chiar dispar atunci când ratele de vaccinare sunt crescute, așa că oamenii nu mai percep necesitatea vaccinării și pericolul. Însă imediat ce ratele de imunizare încep să scadă suficient de mult și apar noi focare de infecție care ar fi putut prevenite prin vaccinare, atunci situația se schimbă; oamenii se sperie și devin din nou conștienți de riscuri. În prezent observăm asta în cazul epidemiei de rujeolă. Bineînțeles însă, este mai bine să prevenim și să nu așteptăm acest scenariu. În ceea ce privește mișcarea anti-vaccinare, cred că e un lucru bun atunci când oamenii sunt ezitanți și își pun întrebări, dar trebuie să le răspundem și să le explicăm valoarea imunizării. Asta poate însemna mult timp investit din partea medicilor însă comunicarea este cheia pentru ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă rata de acoperire prin vaccinare și modul în care se leagă de apariția noilor focare de infecție.
- Cum ar putea medicii de familie și pediatrii să abordeze problema reticenței sau refuzul părinților de a-și vaccina copiii?
V.V.: În mod normal, între medicul curant și părinți există o relație bazată pe încredere. Dacă acesta este cazul iar medicul recomandă părinților vaccinarea, majoritatea va avea încredere în judecata acestuia și va urma indicația. Doctorul trebuie să aibă timp pentru explicații și pentru a construi relația optimă medic-pacient deoarece părinții trebuie să fie convinși că acesta le vrea numai binele. În plus, există și situația părinților copiilor imunodeprimați (de ex. în urma cancerului), care depind de protecția generală din populație deoarece acești copii nu pot fi vaccinați.
- Care sunt urmările in cazul refuzului vaccinării?
V.V.: Este important impactul imunizării asupra sanătății publice la nivelul tuturor categoriilor de vârstă. Protecția împotriva unei infecții într-o societate trebuie să fie preocuparea celor care iau deciziile pentru că părinții își văd propriul copil iar problema se oprește acolo. În plus, beneficiile vaccinării merg dincolo de populația pediatrică. S-a observat că prin vaccinarea copiilor împotriva pneumococului sau a gripei, scade numărul acestor infecții la adulți prin scăderea transmisibilității. În cazul persoanelor în vârstă, beneficiile imunizării sunt foarte mari deoarece sistemul lor imunitar este slăbit și au nevoie de protecție. Cred că în viitor oamenii vor fi mai conștienți de importanța vaccinării în populația adultă și vârstnică. În ceea ce privește imunizarea maternă, în cazul vaccinării mamei, răspunsul imunitar este transmis copilului prin intermediul anticorpilor. Femeia însărcinată este ezitantă dar dacă îi sunt explicate valoarea și beneficiile pentru copil, atunci majoritatea acceptă vaccinarea. În Marea Britanie, de exemplu, s-au obținut rate crescute de imunizare maternă împotriva pertussis și s-a observat scăderea ratei mortalității în primele luni de viață. Același lucru s-a observat și în cazul gripei. Sunt convins că în viitor o să observăm îmbuntațiri ale ratei de imunizare în grupele de vârstă mai mari.
- În ultimul timp mai multe țări au încercat să introducă obligativitatea imunizării. Poate fi aceasta o soluție optimă și etică?
V.V.: Aceasta este o decizie politică. Din punctul meu de vedere, trebuie să explicăm rolul și nevoia imunizării, nu să o forțăm deoarece oamenii pot deveni mai reticenți. E interesant de observat că în țările mai puțin dezvoltate, unde copiii decedează din cauza infecției cu rotavirus, oamenii se bucură să primească vaccinul, chiar îl solicită și nu chestionează utilitatea lui. În țările dezvoltate însă, una din principalele preocupări în momentul de față este reticența oamenilor. Cu toate acestea, nu cred că imunizarea obligatorie e soluția. Sunt însă de acord că în cazul unei epidemii severe, autoritățile trebuie să ia măsuri rapide și drastice, precum vaccinarea obligatorie. În viața de zi cu zi, sunt de părere că ar trebui să ne concentrăm pe educarea populației.
- Credeți că în viitor vor fi dezvoltate și disponibile mai multe vaccinuri, și că vom reuși să eradicăm mai multe boli?
V.V.: Dezvoltarea unui vaccin este un proces lung și provocator. În cel mai bun caz, durează în jur de zece ani pentru a dezvolta un vaccin nou. În opinia mea, ținta cea mai importantă ar trebui să fie prevenția. E important de explicat că putem eradica acele boli infecțioase prezente numai la oameni și utilizând vaccinuri împotriva circulației patogenilor (nu numai împotriva dezvoltării bolii). Altfel, oamenii ar putea în continuare să se infecteze prin intermediul vectorilor animalieri sau de la persoane purtătoare. Suntem foarte aproape de eradicarea poliomielitei, dar mai avem de lucru. Este și mai dificil în cazul rujeolei deoarece infecția este dată de un virus mai infectiv. Am speranța că în viitor vom avea mai multe vaccinuri disponibile pentru a preveni boli și că vom reuși chiar să eradicăm câteva.
Citește și:
- Calendarul național de vaccinare 2019. Care sunt vaccinurile recomandate încă din prima zi de viață?
- Cum se obține un vaccin: drumul din laborator către cabinetele medicilor
- Ce tipuri de cancer pot fi prevenite prin vaccinare?