O nouă etapă în medicina reproductivă: naștere după transplant de uter de un la donator decedat, în Marea Britanie

  • Acces la inovație



Nașterea unui copil sănătos în decembrie 2025 la Londra marchează o etapă importantă în dezvoltarea transplantului de uter. Mama copilului, Grace Bell, s-a născut fără uter și a devenit prima femeie din Regatul Unit care a dus o sarcină la termen după un transplant de uter de la donator decedat.

Potrivit echipei medicale implicate în program, acesta este doar al treilea caz documentat în Europa în care un copil se naște în urma unui transplant uterin realizat cu organ provenit de la un donator decedat.

abonare

Intervenția a fost realizată în cadrul unui program de cercetare dedicat transplantului uterin, susținut de organizația Womb Transplant UK. Programul include un total de 10 transplanturi de la donatori decedați și funcționează separat de sistemul standard de donare de organe. Un aspect esențial este că donarea de uter nu este inclusă în Organ Donor Register și nu este acoperită de mecanismul de consimțământ implicit (opt-out). În consecință, pentru fiecare caz este necesar un consimțământ suplimentar din partea familiei donatorului, acordat după ce donarea altor organe a fost deja acceptată.

Cazul are relevanță pentru un grup de paciente aflate într-o situație medicală specifică. Aproximativ 1 din 5.000 de femei se naște fără un uter viabil și nu poate concepe și duce o sarcină. În plus, există femei care își pierd uterul în urma cancerului sau a altor afecțiuni. În aceste contexte, transplantul de uter reprezintă o direcție clinică și de cercetare care urmărește să ofere posibilitatea de a purta o sarcină.

Grace Bell și Steve Powell alături de fiul lor Hugo, născut în decembrie 2025 Sursa foto – NHS

La nivel global, domeniul este încă relativ nou, dar experiența acumulată a crescut rapid: au fost realizate peste 100 de transplanturi uterine și s-au înregistrat peste 70 de nașteri de copii sănătoși după această procedură.

Programul britanic în care a fost realizat transplantul se numește INSITU (UK Investigational Study into Transplantation of the Uterus) și reunește mai multe instituții și echipe clinice: Imperial College Healthcare NHS Trust, Oxford University Hospitals (OUH) NHS Foundation Trust, NHS Blood and Transplant, Womb Transplant UK și The Lister Hospital (HCA Healthcare UK). Organizarea este una particulară: echipa clinică își oferă timpul pro bono, iar Womb Transplant UK acoperă costurile intervențiilor și ale tratamentelor asociate, estimate la ~30.000 £ per transplant, în principal în facilități NHS, pentru a evita o presiune financiară asupra sistemului public.

Cum se ajunge practic la o astfel de donare? Procesul include discuții dedicate între personalul specializat din NHS Blood and Transplant și familia donatorului, atunci când aceasta a acceptat deja donarea de organe. Doar un număr mic de donatori sunt eligibili, iar decizia de a include și uterul presupune o opțiune suplimentară, distinctă de donarea standard.

După prelevare, transplantul a fost realizat printr-o intervenție chirurgicală care a durat aproape șapte ore. Ulterior, pacienta a urmat tratament de fertilitate: fertilizare in vitro (IVF) și transfer embrionar la Lister Fertility Clinic din Londra. Monitorizarea sarcinii a fost realizată la Churchill Hospital (OUH) și la Queen Charlotte’s and Chelsea Hospital, unde a avut loc nașterea prin operație cezariană în decembrie 2025. Mama și copilul au fost raportați ca fiind în stare foarte bună după naștere.

Acest rezultat vine la aproximativ 10 luni după o altă etapă importantă pentru echipa britanică: prima naștere din Marea Britanie obținută după un transplant de uter de la donator viu, în care uterul a fost donat de sora pacientei. În paralel cu programul pentru donator decedat, echipa desfășoară și un program de transplant de la donator viu, planificat pentru cinci transplanturi, fiecare donație fiind evaluată de Human Tissue Authority (HTA).

Dincolo de impactul imediat, cazul din Londra este relevant pentru evoluția unui domeniu care are nevoie de infrastructură complexă: echipă multidisciplinară, coordonare între transplant, medicină reproductivă și obstetrică, plus un cadru clar de consimțământ și selecție a donatorilor. Nașterea din decembrie 2025 arată că un transplant uterin de la donator decedat poate fi urmat de o sarcină dusă la termen atunci când intervenția este integrată într-un program de cercetare bine organizat, cu finanțare dedicată și monitorizare clinică riguroasă.

Citește și