#ECO26. Obezitatea nu este aceeași pentru toți: diferențe între femei și bărbați în profilul cardiometabolic și inflamator
Obezitatea este, în practică, una dintre cele mai frecvente condiții evaluate printr-un indicator simplu: indicele de masă corporală (IMC). Deși util pentru screening, IMC-ul spune foarte puțin despre mecanismele biologice care stau la baza bolii și, mai ales, despre riscul real al fiecărui pacient. Două persoane cu același IMC pot avea profiluri complet diferite din punct de vedere metabolic, inflamator și cardiovascular.
Un studiu prezentat la Congresul European dedicat Obezității (ECO 2026), realizat pe un lot de 1134 de adulți cu obezitate, arată că aceste diferențe sunt strâns legate de sexul biologic. Analiza comparativă între femei și bărbați evidențiază două modele distincte de risc, cu implicații directe pentru evaluarea clinică și pentru modul în care sunt gândite strategiile de prevenție.
Deși IMC-ul a fost relativ apropiat între grupuri, alte variabile au diferențiat clar cele două categorii. La bărbați, profilul este dominat de elemente asociate cu grăsimea viscerală și afectarea metabolismului hepatic. Circumferința abdominală mai mare indică o acumulare de țesut adipos în jurul organelor interne, tip de grăsime cunoscut pentru activitatea sa metabolică intensă.
Acest lucru se reflectă în valorile crescute ale trigliceridelor, dar și ale enzimelor hepatice, precum ALT și GGT, sugerând o afectare hepatică frecvent întâlnită în contextul obezității. În plus, tensiunea arterială sistolică mai mare și nivelurile crescute de creatinină completează un profil asociat cu risc cardiometabolic crescut.
La femei, tabloul este diferit. Valorile mai mari ale colesterolului total și ale fracției LDL indică un profil lipidic cu potențial aterogen. În paralel, nivelurile crescute ale markerilor inflamatori, precum proteina C reactivă (CRP), VSH și trombocitele, sugerează o activare sistemică a inflamației. Acest tip de profil este frecvent asociat cu procesele de aterogeneză și cu evoluția bolii cardiovasculare .
Ce înseamnă aceste diferențe în practică
Aceste rezultate arată că obezitatea nu se exprimă la fel la toți pacienții, chiar dacă indicatorii clasici par similari. În cazul bărbaților, riscul este mai puternic corelat cu disfuncția metabolică și cu afectarea hepatică. Aceste modificări pot evolua mult timp fără simptome evidente, dar contribuie progresiv la dezvoltarea bolilor cardiovasculare și metabolice.
La femei, în schimb, rolul central pare să fie jucat de inflamația cronică de grad scăzut și de modificările profilului lipidic. Inflamația persistentă este un factor important în instabilitatea plăcilor de aterom și în progresia aterosclerozei, chiar și în absența unor modificări metabolice severe.
Aceste diferențe devin relevante în momentul în care se iau decizii clinice. O evaluare bazată exclusiv pe IMC poate subestima riscul la unii pacienți și îl poate supraestima la alții. Integrarea unor parametri suplimentari permite o imagine mai fidelă a riscului real.
Elemente-cheie care diferențiază cele două profiluri
Pentru o imagine de ansamblu, câteva caracteristici apar constant în cele două grupuri:
- La bărbați predomină grăsimea viscerală, trigliceridele crescute, enzimele hepatice modificate și un profil metabolic activ
- La femei sunt mai frecvente LDL crescut, colesterol total crescut și markerii inflamatori crescuți, sugerând un profil aterogen și inflamator
Aceste tipare nu sunt absolute, dar oferă un cadru util pentru înțelegerea variabilității riscului în obezitate.
De ce apar aceste diferențe?
Explicațiile sunt multiple și implică factori hormonali, metabolici și imunologici. Hormonii sexuali, în special estrogenii, influențează distribuția țesutului adipos și metabolismul lipidic. La femeile aflate în perioada reproductivă, aceștia favorizează depozitarea de grăsime subcutanată, considerată mai puțin asociată cu riscul metabolic sever. După menopauză, această protecție scade, iar profilul de risc se modifică.
În același timp, există diferențe în răspunsul imun. Femeile au, în general, o activitate imună mai intensă, ceea ce poate explica nivelurile mai ridicate ale markerilor inflamatori. Această activare poate contribui la menținerea unei stări de inflamație cronică, implicată în dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
Distribuția țesutului adipos joacă, de asemenea, un rol important. Grăsimea viscerală, mai frecventă la bărbați, este asociată cu secreția de mediatori proinflamatori și cu alterarea metabolismului hepatic. În schimb, grăsimea subcutanată are un impact diferit, dar nu este complet lipsită de efecte asupra riscului metabolic.
Dincolo de IMC: o evaluare mai completă a pacientului
Unul dintre cele mai importante mesaje ale studiului este limitarea utilizării IMC ca unic instrument de evaluare. În practică, este necesară o abordare mai amplă, care să includă mai mulți indicatori relevanți.
Printre aceștia se numără:
- circumferința abdominală, care reflectă distribuția grăsimii viscerale
- profilul lipidic complet, inclusiv LDL și trigliceridele
- markerii inflamatori, precum CRP și VSH
- enzimele hepatice, în special ALT și GGT
Integrarea acestor parametri permite o stratificare mai precisă a riscului și o adaptare mai bună a intervențiilor terapeutice.
Implicații pentru medicina personalizată
Rezultatele se înscriu într-o direcție mai largă a medicinei moderne, în care accentul se mută de la abordări uniforme la intervenții adaptate profilului individual. În cazul obezității, acest lucru presupune identificarea unor subtipuri metabolice, în care mecanismele dominante diferă de la un pacient la altul.
Diferențele legate de sex devin astfel un element esențial în această abordare. Ele pot ghida atât evaluarea riscului, cât și alegerea strategiilor terapeutice și de prevenție.
La nivel populațional, aceste date sugerează că strategiile de prevenție ar putea fi optimizate prin adaptarea lor la caracteristicile grupurilor țintă. În prezent, majoritatea campaniilor sunt uniforme, însă eficiența lor ar putea crește dacă ar ține cont de aceste diferențe biologice.
De exemplu, la bărbați ar putea fi util un accent mai mare pe identificarea riscului metabolic și hepatic, în timp ce la femei ar putea fi mai relevante intervențiile care vizează inflamația și profilul lipidic. Astfel de ajustări pot contribui la o mai bună conștientizare a riscului și la o aderență mai bună la măsurile preventive.
Aceste observații subliniază importanța unei evaluări care depășește indicatorii simpli și integrează mai multe dimensiuni ale riscului. În contextul creșterii prevalenței obezității la nivel global, o astfel de abordare poate contribui la decizii clinice mai bine fundamentate și la dezvoltarea unor strategii de prevenție mai eficiente.