Premiul Nobel pentru Chimie 2026: cum au contribuit descoperirile despre moleculele „în oglindă” la dezvoltarea medicamentelor moderne

  • Health literacy



Premiul Nobel pentru Chimie 2026 a fost acordat cercetătorilor Henri B. Kagan și Kenso Soai pentru descoperiri care au schimbat înțelegerea modului în care pot fi obținute și controlate moleculele cu structuri asimetrice. Cercetările lor au implicații importante pentru dezvoltarea medicamentelor, deoarece două molecule cu aceeași compoziție chimică, dar cu structuri spațiale diferite, pot produce efecte biologice distincte. Capacitatea de a controla aceste diferențe reprezintă un principiu fundamental în sinteza farmaceutică modernă, contribuind la obținerea unor substanțe cu proprietăți terapeutice bine definite.

Potrivit Academiei Regale Suedeze de Științe, premiul, anunțat la 7 octombrie 2026, recunoaște descoperirea efectelor neliniare și a autocatalizei în sinteza organică asimetrică. Dincolo de importanța pentru chimie, rezultatele oferă perspective asupra modului în care a apărut asimetria moleculară caracteristică organismelor vii.

abonare

Pentru a înțelege importanța acestor descoperiri, trebuie explicat conceptul de chiralitate, o proprietate a moleculelor care pot exista în două forme ce reprezintă imagini în oglindă una ale celeilalte. Cel mai simplu exemplu este cel al mâinilor: deși mâna stângă și cea dreaptă au aceeași structură generală, ele nu pot fi suprapuse perfect.

În chimie, aceste forme moleculare sunt denumite enantiomeri. Deși au aceeași formulă chimică și multe proprietăți fizice identice, pot interacționa diferit cu structurile biologice.

Această diferență este esențială în farmacologie. Receptorii celulari, enzimele și transportorii implicați în acțiunea medicamentelor au structuri tridimensionale specifice. Prin urmare, două forme ale aceleiași molecule pot avea afinități diferite pentru o anumită țintă terapeutică.

Ilustrație AI despre Premiul Nobel pentru Chimie 2026: două molecule în oglindă, reprezentând chiralitatea și rolul acesteia în dezvoltarea medicamentelor.
Chiralitatea moleculară influențează interacțiunile dintre medicamente și organism. Imagine generată cu AI.

În unele situații, unul dintre enantiomeri produce efectul terapeutic dorit, în timp ce celălalt este mai puțin activ sau determină reacții adverse diferite. De asemenea, pot exista diferențe privind metabolizarea, distribuția și eliminarea substanței din organism.

Controlul chiralității poate contribui astfel la dezvoltarea unor medicamente cu activitate farmacologică mai bine caracterizată și la optimizarea proceselor de fabricație.

Ce au descoperit laureații Nobel?

Henri B. Kagan, cercetător francez, a demonstrat în anii 1980 că o diferență inițială relativ mică între formele chirale ale unui catalizator poate determina o diferență mult mai mare între produșii finali ai unei reacții chimice.

Fenomenul, cunoscut drept efect neliniar în sinteza asimetrică, a schimbat modul în care chimiștii înțeleg selectivitatea reacțiilor. Descoperirea a arătat că relația dintre compoziția unui catalizator și structura moleculară a produsului nu este întotdeauna proporțională.

Kenso Soai, cercetător japonez, a demonstrat ulterior un fenomen și mai surprinzător: autocataliza asimetrică. Într-o reacție descrisă în 1995, produsul obținut funcționează la rândul său drept catalizator, favorizând formarea unor molecule cu aceeași orientare spațială.

Prin repetarea procesului, o diferență inițială extrem de mică între cele două forme moleculare poate fi amplificată până când una devine predominantă.

Împreună, aceste descoperiri au demonstrat cum poate apărea și se poate amplifica preferința pentru o singură formă moleculară, oferind principii importante pentru controlul reacțiilor chimice și pentru cercetarea originii vieții.

De la chimie la dezvoltarea medicamentelor

Industria farmaceutică utilizează sinteza asimetrică pentru obținerea unor substanțe active în care orientarea spațială a moleculelor influențează eficacitatea și siguranța tratamentului. Un exemplu relevant este diferența dintre citalopram și escitalopram, medicamente utilizate în tratamentul depresiei și al altor tulburări psihice.

Citalopramul conține un amestec de doi enantiomeri, în timp ce escitalopramul conține doar forma S, responsabilă pentru cea mai mare parte a efectului de inhibare a recaptării serotoninei.

Un alt exemplu istoric este talidomida, asociată cu malformații congenitale severe după administrarea în timpul sarcinii. Enantiomerii acestei substanțe prezintă activități biologice diferite, însă se pot transforma unul în celălalt în organism. Prin urmare, izolarea unei singure forme nu elimină riscul teratogen.

Aceste exemple ilustrează importanța chiralității în farmacologie, fără a reprezenta aplicații directe demonstrate ale reacțiilor dezvoltate de laureații Nobel din 2026.

Capacitatea de a controla structura tridimensională a substanțelor active este importantă și pentru dezvoltarea noilor terapii, deoarece permite optimizarea interacțiunilor dintre molecule și țintele biologice.

Totuși, obținerea unui singur enantiomer nu garantează automat un medicament mai sigur sau mai eficient. Aceste proprietăți trebuie demonstrate prin studii farmacologice și clinice.

Ce ne spun descoperirile despre originea vieții?

Importanța cercetărilor depășește industria farmaceutică și ajunge la una dintre întrebările fundamentale ale biologiei: de ce organismele vii utilizează predominant o singură orientare a anumitor molecule?

Proteinele sunt alcătuite aproape exclusiv din aminoacizi de tip L, în timp ce ADN-ul și ARN-ul conțin zaharuri de tip D. Această preferință este cunoscută drept homochiralitate.

Experimentele realizate de Kagan și Soai au demonstrat mecanisme chimice prin care o asimetrie inițială foarte mică poate deveni dominantă, chiar în absența organismelor vii.

Rezultatele oferă astfel un posibil model pentru înțelegerea apariției homochiralității înaintea dezvoltării vieții. Totuși, nu demonstrează că aceleași reacții au avut loc pe Pământul timpuriu, în condițiile existente înainte de apariția primelor sisteme biologice.

Premiul Nobel pentru Chimie 2026 evidențiază legătura fundamentală dintre structura moleculelor și funcțiile lor biologice. Deși descoperirile premiate nu reprezintă noi tratamente, ele au aprofundat înțelegerea principiilor care permit controlul sintezei chimice, cu implicații importante pentru cercetarea farmaceutică și pentru dezvoltarea medicinei moderne.

Inteligența artificială generativă a fost utilizată pentru sprijin în redactare. Articolul a fost verificat, editat și aprobat de echipa Raportul de Gardă, care își asumă responsabilitatea editorială pentru conținut.

Citește și

Premiul Nobel pentru Medicină 2026, acordat pentru optogenetică. Ce aplicații ar putea avea în neurologie și tratamentul tulburărilor de vedere


➤