Teoria care susține că la copii indicele de masă corporală (BMI, body-mass index) crește la vârsta de 6 ani din cauza acumulării de țesut adipos a fost contrazisă de noi rezultate publicate în The Journal of Nutrition și care vor fi prezentate în cadrul European Congress on Obesity de anul acesta. Conform noului studiu, aceste modificări ar putea fi explicate de creșterea masei musculare.
Teoria “reculului adipozității” a fost lansată printr-un studiu din 1984, care descria faptul că ţesutul adipos crește în primul an de viaţă și apoi scade, iar apoi este înregistrată o nouă creştere la vârsta de 6 ani. Practic, copiii prezintă acelaşi BMI la vârsta de doi ani şi la vârsta de 6 ani, deşi scade între. De asemenea, conform acestui studiu, un debut precoce al creşterii adipozităţii, înregistrat sub vârsta de 6 ani, se asociază cu excesul ulterior de ţesut adipos. Studii ulterioare au confirmat acest lucru.
Teoria “reculului adipozității” are însă la bază măsurători pe baza BMI, care nu este un bun indicator al cantitatăţii de ţesut adipos, întrucât ia în considerare doar masa corporală şi înălţimea. Masa corporală nu depinde doar de cantitatea de ţesut adipos, ci şi de masa musculară, iar BMI nu poate face diferenţa între acestea. Citeşte şi: #ENDO23. Indicele de masă corporală subestimează prezența obezității, selectând doar jumătate dintre persoanele care au un procent excesiv de țesut adipos.
Studiul a inclus peste 2.400 de copii cu vârste cuprinse între 2 și 19 ani din cadrul studiului NHANES (US National Health and Nutrition Examination Survey). S-au realizat estimări ale masei de ţesut adipos prin raportul circumferința taliei/înălțime (WHtR). Această metodă este superioară BMI în estimarea adipozităţii, având o precizie de aproximativ 90%, raportată la standardul de aur (absorbțiometria cu raze X cu energie duală) pentru măsurarea masei de ţesut adipos. Variaţiile WHtR au fost comparate cu cele ale BMI.
Rezultatele au confirmat că valorile BMI la 6 ani sunt similare cu cele de la vârsta de 2 ani, deşi există o scădere semnificativă între aceste vârste, ceea ce este în concordanţă cu teoria “reculului adipozităţii”. Deşi valorile BMI au prezentat această variaţie, valoarea medie a raportului WHtR la vârsta de 2 ani nu a fost niciodată recăpătată pe parcursul copilăriei și adolescenței.
Ca şi BMI, WHtR a scăzut până la vârsta de 7 ani, vârstă de la care a crescut în copilărie și adolescență, dar nu a revenit niciodată la nivelul de la vârsta de 2 ani. Prin urmare, nu poate fi confirmată teoria recăpătării masei de ţesut adipos la vârsta de 6 ani, iar modificările BMI ar putea fi justificate mai degrabă de creşterea masei musculare.
Citeşte şi:
- O nouă definiție a obezității recunoaște și alți parametri pe lângă IMC. Impactul asupra diagnosticului de precizie și tratamentului personalizat
- STUDIU. Creșterea cu 10 cm în circumferința abdominală duce la costuri de îngrijire medicală cu 15% mai mari
- Grăsimea abdominală, mai importantă decât IMC pentru riscul de insuficiență cardiacă: cum contribuie inflamația la acest risc