Schizofrenia – înțelegerea tulburării mintale
Psihoza este o afecțiune în care o persoană experimentează lumea într-un mod anormal, care nu reflectă realitatea. Schizofrenia este un termen care descrie mai multe psihoze diferite, cu diferite reprezentări și evoluții. Simptomele tipice psihozei, cum sunt halucinațiile, sunt experimentate de pacient ca realitate, de aceea aceste persoane nu au senzația (conștientizarea) că sunt bolnave.
Termenul „schizofrenie” este însoțit de diferite generalizări greșite și mituri. A fost creat de Eugen Bleuer, un psihiatru elvețian, care a asociat două cuvinte grecești – „schizis” (divizat) și „phren” (minte). La acel moment psihoza era desemnată prin „minte divizată”, dar nu avea nimic de a face cu termenul de „personalitate dublă”.
Schizofrenia apare rar înainte de pubertate, în schimb atunci când se ajunge la vârsta adultă, incidența schizofreniei crește rapid. Afecțiunea afectează atât bărbații, cât și femeile. Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în perioada adolescenței târzii însă simptomele schizofreniei pot apărea la orice vârstă.
Simptomele schizofreniei pot fi împărțite în patru categorii (dimensiuni), un anumit pacient putând prezenta un singur simptom sau mai multe. Severitatea simptomelor depinde de stadiul bolii. În timpul exacerbării, simptomele se cumulează, în perioada de stabilizare (remisiune), acestea scad sau dispar complet.
- Termenul „simptome pozitive” nu indică impactul pozitiv al acestora asupra funcționării unei persoane, ci se referă la faptul că acestea sunt fenomene absente la persoanele sănătoase mintal. Simptomele pozitive includ halucinații și idei delirante.
- Simptomele negative includ aplatizarea emoțiilor, scăderea motivației, indiferența emoțională și caracterul laconic al afirmațiilor.
- Simptome afective – În special la debutul bolii, pacienții cu schizofrenie manifestă diferite tulburări ale dispoziției, cel mai adesea perioade de depresie. Mulți pacienți manifestă deficite cognitive (probleme de concentrare și memorare, perturbarea atenției, lentoarea proceselor de gândire, absența conștientizării bolii și negarea stării de boală).
- Cele mai frecvente simptome ale dezorganizării mintale includ tulburări ale gândirii formale (dificultăți cu privire la gândirea clară, înțelegerea a ceea ce le spun alte persoane) și dezorganizare comportamentală (gesturi bizare, agitație sau lentoare motorie).
Diagnosticarea schizofreniei și debutul precoce al tratamentului sunt foarte importante deoarece permit pacienților să se recupereze rapid și să revină la normalitate. Tratamentul precoce și apoi administrat regulat reduce riscul de suicid si de recădere a pacientului. Obiectivele actuale ale tratamentului privesc așa-numita “remisiune funcțională”, care este situația în care o persoană diagnosticată cu schizofrenie revine la un nivel funcțional bun în familie, la școală sau la muncă, printre prieteni și în timpul activităților recreative.
Schizofrenia este o boală cronică care necesită terapie pe termen lung, de obicei pe toată durata vieții pacientului. Evoluția este foarte diferită și depinde de mulți factori. Riscul de recădere este crescut. Urmarea tratamentului medicamentos conform recomandării medicului psihiatru este cel mai important factor care previne recăderile pacientului. Rolul membrilor familiei este acela de a sprijini o rudă apropiată în diferitele stadii ale bolii. Fundamentul este reprezentat de sprijinul acordat pacientului pentru administrarea regulată a medicamentelor antipsihotice și motivarea spre diferite forme de terapie.
Mai multe informații despre diagnosticarea, tratamentul și evoluția schizofreniei găsiți pe Janssen4Patients, platforma de informare pentru pacienți realizată de Janssen Companie Farmaceutică a Johnson & Johnson.
