Pacienții cu cancer de sân sau de prostată care prezintă sindrom metabolic au o probabilitate semnificativ mai mare de deces, atât din orice cauză, cât și prin boli cardiovasculare, potrivit unui studiu publicat în Scientific Reports. Analiza a inclus date provenite de la peste 200.000 de pacienți vârstnici din Statele Unite.
Asocierea a fost identificată inclusiv după ajustarea rezultatelor în funcție de vârstă, stadiul bolii oncologice, anul diagnosticului, caracteristicile socioeconomice și anumite particularități ale tumorii sau tratamentului. Cele mai mari diferențe au fost observate pentru mortalitatea cardiovasculară și cea asociată insuficienței hepatice.
Rezultatele subliniază importanța evaluării și controlului factorilor de risc metabolici ca parte integrantă a îngrijirii oncologice. Monitorizarea tensiunii arteriale, glicemiei, greutății și profilului lipidic ar putea fi relevantă nu numai pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, ci și pentru prognosticul general al persoanelor diagnosticate cu cancer.
Peste 200.000 de pacienți cu cancer incluși în analiză
Studiul retrospectiv a utilizat baza de date SEER-Medicare, care integrează informații din registrele oncologice americane cu date privind serviciile medicale și medicamentele decontate prin Medicare.
Au fost incluși 104.599 de pacienți cu cancer de sân și 96.005 pacienți cu cancer de prostată, diagnosticați între 2008 și 2019. Toți participanții aveau cel puțin 66 de ani la momentul diagnosticului. Vârsta mediană a fost de 74 de ani în cohorta de cancer de sân și de 73 de ani în cea de cancer de prostată.
Majoritatea pacienților prezentau o boală localizată sau regională la diagnostic. Sindromul metabolic a fost identificat la 28% dintre persoanele cu cancer de sân și la 31% dintre cele cu cancer de prostată.
În cadrul studiului, pacienții au fost considerați ca având sindrom metabolic dacă aveau un diagnostic specific înregistrat sau dacă prezentau cel puțin trei afecțiuni metabolice identificate prin diagnostice, proceduri ori tratamente medicamentoase. Printre acestea s-au numărat:
- hipertensiunea arterială
- hiperlipidemia
- obezitatea
- diabetul zaharat de tip 2
- nivelul redus al colesterolului HDL
Sindromul metabolic reprezintă, în mod obișnuit, asocierea mai multor modificări precum obezitatea abdominală, hipertensiunea, glicemia crescută, hipertrigliceridemia și valorile scăzute ale colesterolului HDL. Aceste modificări au în comun mecanisme precum rezistența la insulină, inflamația cronică și acumularea de țesut adipos visceral.
Mortalitatea generală, de peste două ori mai ridicată
Prezența sindromului metabolic s-a asociat cu o creștere importantă a mortalității generale în ambele tipuri de cancer. În cazul pacienților cu cancer de sân, sindromul metabolic a fost asociat cu un hazard al mortalității din orice cauză de aproximativ două ori mai mare față de pacienții fără sindrom metabolic (HR 2,03).
În cohorta cu cancer de prostată, asocierea a fost și mai pronunțată: hazardul mortalității generale a fost de 2,21 ori mai mare în prezența sindromului metabolic.
Deoarece studiul este observațional, aceste valori nu demonstrează că sindromul metabolic provoacă în mod direct decesele. Ele arată că, în orice moment al perioadei de monitorizare, pacienții cu această combinație de tulburări metabolice au prezentat un hazard al decesului substanțial mai ridicat.
Sindromul metabolic s-a asociat și cu mortalitatea specifică prin cancer, însă diferențele au fost mai reduse decât în cazul mortalității generale. Pacienții cu sindrom metabolic au prezentat o mortalitate din orice cauză de aproximativ două ori mai ridicată în perioada analizată.
Acest contrast sugerează că impactul sindromului metabolic asupra prognosticului nu este determinat exclusiv de evoluția tumorii. Bolile cardiovasculare, hepatice și celelalte complicații metabolice contribuie semnificativ la supraviețuirea pacienților oncologici.
Cele mai importante diferențe au fost observate pentru mortalitatea cardiovasculară
Pacienții cu sindrom metabolic au prezentat un hazard al mortalității cardiovasculare de:
- 2,27 ori mai mare în cohorta cu cancer de sân;
- 2,46 ori mai mare în cohorta cu cancer de prostată.
Rezultatele sunt relevante deoarece anumite tratamente oncologice pot accentua riscurile cardiometabolice deja existente.
În cancerul de sân, antraciclinele, trastuzumab și radioterapia pot afecta funcția cardiovasculară la anumite paciente. În plus, unele terapii endocrine pot influența compoziția corporală, profilul lipidic și metabolismul glucozei.
În cancerul de prostată, terapia de deprivare androgenică poate favoriza creșterea masei adipoase, pierderea masei musculare, rezistența la insulină și modificările profilului lipidic. În analiza actuală, rezultatele privind cancerul de prostată au fost ajustate și în funcție de administrarea acestei terapii.
Astfel, riscul cardiovascular al pacientului oncologic poate rezulta din interacțiunea dintre factorii metabolici preexistenți, efectele cancerului și toxicitățile asociate tratamentului.
Asociere importantă și cu mortalitatea prin insuficiență hepatică
Sindromul metabolic s-a asociat și cu un hazard crescut al decesului prin insuficiență hepatică: de 2,55 ori mai mare în cancerul de sân și de 3,26 ori mai mare în cancerul de prostată.
Numărul acestor evenimente a fost probabil mai redus, fapt indicat de intervalele de încredere mai largi. Prin urmare, estimările trebuie interpretate cu prudență.
O posibilă explicație este legătura dintre sindromul metabolic și boala hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice – MASLD. Acumularea grăsimii în ficat poate evolua, în anumite cazuri, către inflamație, fibroză, ciroză și insuficiență hepatică.
Și tratamentele oncologice pot contribui la această relație. Autorii menționează că terapia de deprivare androgenică a fost asociată anterior cu un risc crescut de MASLD și ciroză, iar tamoxifenul poate favoriza apariția sau agravarea steatozei hepatice.
De ce poate influența metabolismul evoluția cancerului?
Sindromul metabolic este însoțit frecvent de hiperinsulinemie, inflamație cronică, modificarea adipokinelor și creșterea activității factorului de creștere insulin-like 1 – IGF-1. Aceste mecanisme ar putea contribui la proliferarea celulară, angiogeneză și progresia tumorală.
Țesutul adipos nu reprezintă doar un depozit de energie, ci este un organ metabolic activ. Acesta produce hormoni și molecule inflamatorii care pot modifica micromediul tumoral. Relația ar putea fi deosebit de relevantă în cancerele hormonodependente, precum cel de sân și cel de prostată, în care căile estrogenice sau androgenice interacționează cu metabolismul lipidic și al glucozei.
Totuși, studiul actual nu a investigat direct aceste mecanisme și nu poate stabili dacă tratarea sindromului metabolic reduce mortalitatea oncologică.
Integrarea sănătății metabolice în îngrijirea oncologică
Rezultatele susțin o abordare în care evaluarea oncologică este completată de monitorizarea riscului cardiovascular și metabolic. Aceasta poate include controlul periodic al tensiunii arteriale, glicemiei, hemoglobinei glicozilate, trigliceridelor, colesterolului HDL și LDL, precum și evaluarea greutății și a circumferinței abdominale.
Intervențiile pot viza activitatea fizică, alimentația, reducerea excesului ponderal, renunțarea la fumat și administrarea tratamentelor recomandate pentru hipertensiune, diabet sau dislipidemie.
Autorii atrag însă atenția că analiza nu poate demonstra beneficiul unor medicamente precum statinele sau metforminul asupra supraviețuirii oncologice. Aceste tratamente au fost utilizate chiar pentru identificarea unor componente ale sindromului metabolic, ceea ce a împiedicat evaluarea separată a efectelor lor.
Studiul prezintă și alte limite. Sindromul metabolic a fost identificat prin date administrative și prescripții, fără acces direct la valorile analizelor sau la circumferința abdominală. În plus, acesta a fost evaluat în primul an după diagnosticul oncologic, astfel încât unele modificări metabolice ar fi putut apărea ca efect al cancerului sau al tratamentului. Populația a inclus doar pacienți vârstnici înscriși în sistemul Medicare, iar rezultatele nu pot fi extrapolate automat la persoanele tinere.
Cu toate acestea, amploarea analizei indică faptul că sănătatea metabolică reprezintă o componentă importantă a prognosticului în cancerul de sân și de prostată. Prevenirea și managementul complicațiilor cardiometabolice ar putea deveni elemente tot mai importante ale supravegherii pe termen lung a pacienților oncologici.
Citește și
Acest material a fost realizat cu sprijinul inteligenței artificiale și revizuit editorial de echipa Raportuldegardă.ro.