Ghidurile naționale pentru tratamentul COVID-19 includ cel puțin un tratament ineficient, nerecomandat de OMS

Un nou studiu publicat în jurnalul BMJ Global Health arată că ghidurile clinice naționale pentru tratamentul COVID-19 variază semnificativ în întreaga lume, iar țările cu resurse reduse sunt mai susceptibile să se abată de la recomandările standard ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Conform unei analize comparative, majoritatea ghidurilor naționale recomandă cel puțin un tratament dovedit ineficient.

Pentru a evalua în ce măsură practica clinică națională urmează recomandările OMS pentru tratamentul COVID-19, au fost analizate ghidurile naționale actuale, fiind incluse în total 109 state membre OMS. Aceștia au concluzionat că majoritatea ghidurilor nu definesc severitatea COVID-19 în aceeași manieră propusă de OMS și nu includ o evaluare a certitudinii recomandării terapeutice. Cele mai recomandate medicamente au fost corticosteroizii, cu 80% dintre ghiduri care îi recomandau pentru același grad de severitate a bolii ca și OMS. Remdesivirul a fost recomandat pentru boala severă sau critică în jumătate din ghiduri, deși OMS îl indică doar pentru boală ușoară la pacienții cu cel mai mare risc de internare în spital. Multe ghiduri au continuat să recomande tratamente care nu sunt recomandate de OMS, inclusiv clorochina, lopinavir, ritonavir și azitromicina.

Cercetătorii subliniază necesitatea standardizării unor proceduri prin care să se dezvolte ghiduri naționale pentru tratarea COVID-19, bazate pe dovezi. Aceștia subliniază importanța abordării inegalității globale în ceea ce privește sănătatea, pentru a evita recomandarea de terapii ineficiente, inaccesibile sau indisponibile.

Un algoritm bazat pe inteligența artificială poate prezice atitudinea în privința vaccinării împotriva COVID-19

Cercetătorii de la Universitatea din Cincinnati și Universitatea Northwestern au dezvoltat un model care poate prezice disponibilitatea unei persoane de a fi vaccinată împotriva COVID-19. Sistemul predictiv folosește un set mic de date demografice și caracteristici personale, cum ar fi aversiunea față de riscuri sau pierderi. Modelul predictiv folosește ecuații matematice împreună cu tehnici de învățare automată, care descriu modelele bazate pe recompensă și aversiune.

Pentru studiul publicat în Journal of Medical Internet Research Public Health and Surveillance, s-a făcut un sondaj în rândul a 3.476 de adulți din Statele Unite ale Americii în timpul pandemiei COVID-19, colectându-se date demografice, statutul vaccinării, respectarea măsurilor de prevenție și deciziile oamenilor asupra unor stimuli emoționali. Cercetătorii au descoperit că acest model predictiv poate deduce cu exactitate modul în care vaccinul va fi privit, folosind un set mic de variabile demografice și măsurători în legătură cu modul în care persoanele gândesc și răspund la stimulii emoționali.

Abordarea aceasta subliniază potențialul inteligenței artificiale de a face predicții precise despre atitudinile umane cu un volum minim de date și resurse computaționale. Acest model poate fi extins și folosit pentru prezicerea sănătății mentale, cu dezvoltarea unor campanii de sănătate publică mai eficiente. Pentru a extinde domeniile de aplicabilitate, studiul sugerează folosirea unui număr mai mic de variabile, dar relevante, pentru a simplifica algoritmul.

Construcțiile moderne reduc diversitatea microbiomului uman, cu impact asupra sănătății

Se așteaptă ca, în viitor, două treimi din populația lumii să locuiască în medii urbane. Deși calitatea și durata vieții a crescut semnificativ datorită dezvoltării acestor medii, un studiu recent realizat la Universitatea Kiel arată că noile tipuri de construcții și spațiile interioare în care oamenii petrec cel mai mult timp au redus semnificativ expunerea la mediu și implicit la interacțiunea cu diferite microorganisme.

Stilul de viață din societățile industrializate a determinat o reducere a diversității microbiomului uman, ceea ce a contribuit la apariția unor boli puternic influențate de mediu precum boala inflamatorie intestinală, diabetul zaharat de tip 2 și anumite boli neurodegenerative.

În noul studiu s-a arătat că interacțiunile dintre microorganisme și gazdele lor nu numai că joacă un rol în determinarea sănătății și a bolii, ci inclusiv și în starea emoțională și comportament.

Astfel, spațiile în care trăiesc oamenii:

1. Pot fi rezervor pentru microbi comensali adaptați la oameni și alți microbi dăunători (biofilmele regăsite pe suprafețe de plastic cu microorganisme cu potențial de a coloniza oamenii)
2. Pot acționa ca o barieră între oameni și microbiomuri benefice – exemplu, cele din sol
3. Pot altera comportamentul uman și interacțiunile dintre oameni, afectând astfel expunerea și transmiterea microbiomului (prin creșterea interacțiunilor sociale în spații închise, promovând transmiterea unor boli respiratorii, cum ar fi Covid-19, TBC și gripa)
4. Pot duce la scăderea diversității, accelerând astfel manifestarea simptomele bolilor cronice, cum ar fi sindromul metabolic, diabetul zaharat de tip 2 și bolile pulmonare cronice obstructive

Avansurile tehnologice au dus la posibilitatea studierii acestor organisme și au determinat comunitatea științifică și arhitecții să regândească interacțiunile dintre gene și mediu. Relațiile dintre acestea sunt de interdependență, astfel designul mediului construit trebuie să ia în considerare microbiomul, iar cercetarea implicând interacțiunea gazdă-microbiom trebuie să ia în considerare mediul construit.

Această schimbare de paradigmă devine tot mai importantă pe măsură ce există dovezi că mediile nou construite reduc constant diversitatea microbială esențială pentru sănătatea umană, accelerând în același timp simptomele bolilor cronice umane, inclusiv alergii și alte afecțiuni cu impact major asupra vieții.

Sportul activează mecanisme imune care ar putea fi folosite în combaterea îmbătrânirii și tratarea unor patologii musculare

Exercițiul fizic este recunoscut ca având efecte puternice în prevenirea bolilor și promovarea sănătății, însă mecanismele exacte ale acestor beneficii rămân parțial neînțelese. Studii recente au arătat că inflamația apărută la nivel muscular în urma efortului fizic nu este un simptom al suprasolicitării, ci este un factor cheie în reglarea adaptării mușchilor scheletici la exercițiu.

Într-o lucrare publicată în Science Direct, cercetătorii au ajuns la concluzia că macrofagele au un rol important în răspunsul imun la stresul și leziunile musculare induse de exercițiul fizic, recrutând împreună cu celulele stem musculare diferite tipuri de celule imune în mușchiul lezat.

Celulele T reglatoare (Treg) sunt esențiale în promovarea regenerării musculare și pot preveni fibroza prin reglarea polarizării macrofagelor și inducerea diferențierii celulelor stem musculare. Acestea sunt esențiale în controlul inflamației excesive induse de sport, ajutând la menținerea homeostaziei și la promovarea regenerării musculare.

Înțelegerea acestor mecanisme ar putea oferi noi perspective asupra modului în care sportul poate fi utilizat terapeutic în diverse afecțiuni musculoscheletale și în procesul de îmbătrânire.

Exercițiul fizic poate fi terapeutic în afecțiuni musculare precum distrofiile musculare, miopatii inflamatorii, dar și în procesul fiziologic de îmbătrânire, prin controlul răspunsului inflamator și promovarea regenerării musculare.

Studiile recente explorează modul în care sistemul imunitar răspunde la exercițiu, evidențiind importanța echilibrului inflamației și a reglementării acestuia în promovarea sănătății musculare. Totodată, este subliniată necesitatea continuării cercetării pentru identificarea unor noi ținte terapeutice și a mecanismelor prin care exercițiul poate influența sistemul imunitar pentru a îmbunătăți sănătatea musculoscheletală și calitatea vieții.

Mutația rară a genei longevității poate avea impact și asupra bolii cardiovasculare

Într-un studiu de tip caz-control publicat în Cell, cercetătorii au ajuns la concluzia că la persoanele cu sindromul Laron, o afecțiune asociată cu un deficit al receptorilor pentru hormoni de creștere (GHRD) ce duce la o formă de nanism, factorii de risc asociați riscului de boală cardiovasculară au un nivel normal sau îmbunătățit comparativ cu rudele lor.  Studiul este rezultatul unei colaborări internaționale care s-a întins pe aproape 2 decenii, în care au fost incluse 51 de persoane, dintre care 27 diagnosticate cu GHRD și 27 de rude fără mutație, fiind evaluate evoluția persoanelor cu sindrom Laron din perspectiva sănătății cardiovasculare, comparativ cu persoanele din grupul de control.

În ciuda deficitelor de creștere, GHRD pare să reducă și riscul pentru mai multe boli legate de vârstă. De asemenea, persoanele afectate par să fie mai sănătoase la nivel cerebral și să obțină performanță mai bună la teste cognitive și de memorie.

Persoanele cu GHRD au prezentat niveluri mai scăzute ale glicemiei, rezistenței la insulină și tensiunii arteriale comparativ cu grupul de control. Cei cu sindrom Laron au avut dimensiuni cardiace mai mici, cu o grosime a arterei carotide mai redusă și o tendință în formarea plăcilor aterosclerotice la nivelul acesteia mult mai scăzut față de subiecții de control (7% vs. 36%), în ciuda nivelurilor crescute de colesteol LDL.

Datele din acest studiu pot contribui la dezvoltarea de noi strategii pentru  scăderea incidenței bolilor cardiovasculare și asigurarea longevității.