Într-un nou studiu coordonat la Universitatea din Birmingham, publicat în Accounts of Chemical Research, au fost analizate mecanismele care determină persistența compușilor chimici periculoși în aerosolii din jurul nostru, generați adesea în timpul gătitului sau curățeniei. Timpul prelungit este cauzat de „protecția” oferită de surfactanți, compușii dăunători dispărând astfel mai greu din aerul pe care îl inspirăm.
„Descoperirile noastre sugerează că respirăm substanțe chimice nocive pentru o perioadă mai lungă decât am crezut anterior, mai ales după gătit și curățenie. (…) Este nevoie de mai multă cercetare pentru a înțelege pe deplin cum acționează aceste structuri în condiții reale, ce înseamnă acest lucru pentru calitatea aerului pe care îl respirăm și cum poate afecta sănătatea noastră. În între timp, recomandăm să deschideți ferestrele și să asigurați o bună ventilare când gătiți și faceți curățenie”, a explicat pentru ScienceDaily, Prof. Christian Pfrang de la Universitatea din Birmingham, conducător al studiului.
- Aerosolii sunt mici particule solide sau lichide suspendate în aer sau gaz. Pot varia în mărime, de la foarte mici, cum ar fi particulele de praf, fum, până la mai mari, cum ar fi ceața, picăturile de apă sau de ulei. Tot aerosoli sunt și în aerul umed de la malul mării.
- Surfactanții, „agenții de suprafață”, sunt compuși chimici utilizați în produse de zi cu zi, cum ar fi săpunuri și produse de curățare, și sunt eliberați și în mod natural, de exemplu, în timpul gătitului.
Surfactantul analizat în acest studiu a fost acidul oleic, comun în emisiile de gătit și în mediul marin, care formează structuri complexe la scară foarte mică, nanostructuri tridimensionale. Cercetarea s-a întins pe mai bine de 5 ani, iar experimentele recente au inclus amestecuri complexe de surfactanți pentru a evalua impactul unui spectru larg de aerosoli întâlniți în aer.
În interiorul acestor particule de aerosoli, agenții chimici nocivi și reactivi au fost protejați pe o perioadă mai lungă de timp. Protecția apare atunci când surfactanții se organizează în structuri tridimensionale complexe în interiorul particulelor de aerosoli. Aceste structuri pot fi extrem de vâscoase, similare cu mierea, și acționează ca o teacă de protecție în jurul substanțelor chimice nocive.
Structurile de protecție formate de surfactanți ajută la prelungirea duratei de viață a substanțelor chimice nocive în interiorul particulelor de aerosoli. Cu alte cuvinte, aceste substanțe rămân stabile pentru o perioadă mai lungă și pot călători mai departe în atmosferă decât ar face-o în mod obișnuit fără mecanismul de protecție.
Citește și:
- Podcast #Știința360. Dr. Marius Geantă, despre asocierea dintre poluarea cu PM2.5 și cancerul de sân
- Zero poluare: Directiva UE privind îmbunătățirea calității și accesului la apă potabilă. Unde se află România
- #ESMO22. Poluarea aerului determină apariția cancerului pulmonar la nefumători prin eliberarea de IL-1β în celulele cu mutații EGFR