Zero poluare: Directiva UE privind îmbunătățirea calității și accesului la apă potabilă. Unde se află România
Noile standarde privind calitatea și accesul la apă potabilă au devenit obligatorii în întreaga Uniune Europeană de la începutul acestui an. Directiva UE 2020/2184 privind calitatea apei destinate consumului uman, revizuită, a intrat în vigoare la 12 ianuarie 2021, stabilindu-se un interval de doi ani în care statele membre ar fi trebuit să o transpună în legislația proprie.
Directiva revizuită este rezultatul primei inițiative cetățenești europene pentru dreptul la apă care s-a bucurat de succes – inițiată în 2018 și numită „Right2Water”. Inițiativa a adunat 1,6 de milioane de semnături în sprijinul îmbunătățirii accesului la apă potabilă sigură pentru consum, pentru toți europenii, și a modificat directiva anterioară a UE privitoare la calitatea apei potabile, adoptată în 1998.
Pe 18 ianuarie 2023, Guvernul României a adoptat Ordonanța nr. 7 privind calitatea apei destinate consumului uman care a intrat în vigoare pe 28 ianuarie 2023 și care transpune practic în legislația noastră, Directiva UE 2020/2184.
Ce schimbări aduce Directiva din 2020
Noile reguli asigură cele mai înalte standarde la nivel mondial în privința apei potabile, concomitent cu dezideratul „zero poluare” precizat în European Green Deal – Pactul Verde European.
Într-o declarație din 12 ianuarie 2023, comisarul european pentru Mediu, Virginius Sinkevičius, sublinia că „europenii pot avea încredere că apa pe care o beau îndeplinește cele mai înalte standarde”.
Substanțele chimice periculoase și microplasticele care ajung în apa de băut sunt amenințări atât pentru siguranța oamenilor, cât și pentru cea a mediului.
Sinkevičius și-a exprimat speranța că, prin noile reglementări, europenii vor avea mai multă încredere în apa de la robinet și vor contribui la reducerea poluării cu deșeuri din plastic provenit de la sticlele de apă îmbuteliată, precum și a emisiilor de gaze cu efect de seră, consecințe cu impact asupra schimbărilor climatice și asupra mediului, în ansamblu.
Pentru a asigura calitatea înaltă a apei potabile, Directiva include standarde de siguranță actualizate, introduce o metodologie pentru identificarea și gestionarea riscurilor de calitate pe întregul lanț de aprovizionare cu apă, stabilește o listă de supraveghere a substanțelor emergente precum microplasticele sau perturbatorii endocrini și stabilește noi tipuri de substanțe chimice care trebuie monitorizate. Totodată, introduce dispoziții de conformitate pentru produsele care urmează să fie utilizate în contact cu apa potabilă.
La rândul lor, pierderile de apă din rețea vor trebuie reduse, pornind de la realitatea că, în acest moment, se pierde pe traseul de distribuție 23% din apa tratată.
Directiva include, de asemenea, noi dispoziții care impun statelor membre să îmbunătățească și să mențină accesul la apă potabilă pentru întreaga populație, în special pentru grupurile vulnerabile și marginalizate.
Apele de izvor, incluse în Directivă
Transpunerea în practica legislativă națională a reglementărilor revizuite privind apa potabilă va spori protecția sănătății locuitorilor UE și va contribui la protecția mediului față de poluarea cu aceste substanțe nocive. Directiva obligă statele membre să ia măsuri pentru ca apa destinată consumului uman să nu conțină paraziți, microorganisme sau orice alte substanțe care, prin numărul sau prin concentrația lor, constituie un potențial pericol pentru sănătatea umană. Statele membre trebuie să comunice Comisiei Europene actele normative adoptate la nivel intern pentru transpunerea în practică a acestei directive.
Actul normativ exclude din domeniul de aplicare apele minerale naturale și apele care sunt produse medicinale, dat fiindcă aceste tipuri de ape fac obiectul altor reglementări europene, respectiv Directivele 2009/54/CE și 2001/83/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului.
„Cu toate acestea, Directiva 2009/54/CE are drept obiect atât apele minerale naturale, cât și apele de izvor, și doar prima dintre aceste două categorii ar trebui exclusă din domeniul de aplicare al prezentei directive”, se mai arată în document.
Prin urmare, apa de izvor ar trebui să respecte și ea actul normativ revizuit.
„În cazul apei destinate consumului uman și îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării sau utilizate pentru producerea, prepararea sau tratarea alimentelor, apa ar trebui, din principiu, să respecte în continuare prezenta directivă până la punctul de conformitate, și anume robinetul, punct după care ar trebui să fie considerată aliment, dacă este destinată ingerării de către oameni sau dacă se poate presupune în mod rezonabil că va avea o astfel de utilizare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului.
În plus, operatorii din sectorul alimentar care au propria lor sursă de apă, pe care o utilizează în scopuri specifice activității lor comerciale, ar trebui să poată fi exceptați de la aplicarea prezentei directive cu condiția ca aceștia să respecte obligațiile relevante, în special cele referitoare la principiile analizei riscurilor și punctelor de control critice, precum și măsurile de remediere întreprinse în temeiul legislației relevante a Uniunii în materie de produse alimentare. Operatorii din sectorul alimentar care au propria lor sursă de apă și acționează ca furnizori de apă ar trebui să respecte prezenta directivă în aceeași măsură ca orice alt furnizor de apă”, se mai arată în document.
Legionella și patogenii intestinali
În 2017, precizează Directiva actualizată, Biroul regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății a efectuat o examinare detaliată a listei parametrilor și parametrilor valorici prevăzută într-un alt act normativ anterior – Directiva 98/83/CE, adaptând-o la progresele științifice și tehnice. Rezultatul examinării în cauză a arătat că patogenii intestinali și Legionella ar trebui controlați și, în plus, ar trebui adăugați alți șase parametri chimici sau grupuri de parametri. În cazul a patru din cei șase parametri ar trebui stabilite valori mai stricte decât cele propuse de OMS, dar totuși fezabili.
„În cazul cromului, valoarea este în continuare în curs de examinare de către OMS și, prin urmare, ar trebui să se aplice o perioadă de tranziție de 15 ani înainte ca valoarea să devină mai strictă. În plus, OMS a recomandat ca trei perturbatori endocrini reprezentativi să poată fi considerați ca fiind elemente de referință, în vederea evaluării prezenței perturbatorilor endocrini reprezentativi și a eficacității tratării lor atunci când este necesar”, se mai arată în document.
Acești trei perturbatori endocrini sunt bisfenolul pentru care s-a stabilit o valoare de referință de 0,1 micrograme per litru, nonilfenolul, pentru care s-a stabilit o valoare de referință de 0,3 micrograme per litru și beta-estradiolul, pentru care s-a stabilit o valoare de referință de 1 nanogram per litru.
„Cu toate acestea, pe baza unui aviz al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 2015, s-a decis ca unul dintre respectivii trei compuși, respectiv bisfenolul A, să fie adăugat în prezenta directivă cu un parametru valoric bazat pe criterii de sănătate de 2,5 micrograme per litru. În plus, nonilfenolul și beta-estradiolul ar trebui adăugați pe lista de supraveghere care urmează să fie întocmită de Comisie în temeiul prezentei directive”.
În cazul plumbului, OMS a recomandat menținerea actualului parametru valoric – 10 micrograme per litru -, dar a indicat că nivelul concentrațiilor ar trebui să fie cât mai scăzut posibil din punct de vedere practic. Păstrarea valorii actuale este recomandată pentru următorii 15 ani de la data intrării în vigoare a directivei actualizate, timp în care parametrul valoric va scădea la 5 micrograme per litru.
Documentul subliniază că din pricina faptului că statele membre nu au întotdeauna autoritatea necesară pentru a impune înlocuirea conducterlor de plumb existente în locuințe și clădiri, valoarea de 5 micrograme per litru să rămână indicativă în ceea ce privește obligațiile legate de sistemele de distribuție casnică.
Directiva introduce mecanismul bazat pe lista de supraveghere pentru a veni în întâmpinarea îngrijorărilor publicului cu privire la efectele compușilor emergenți precum perturbatorii endocrini, produsele farmaceutice și microplasticele asupra sănătății umane în urma utilizării apei destinate consumului uman.
„O apă sigură destinată consumului uman presupune nu numai absența microorganismelor și a substanțelor dăunătoare, ci și prezența anumitor cantități de minerale naturale și de elemente esențiale, ținând seama de faptul că pe termen lung consumul de apă demineralizată sau de apă foarte săracă în elemente esențiale, cum ar fi calciul și magneziul, poate pune în pericol sănătatea umană. De asemenea, o anumită cantitate din astfel de minerale este extrem de importantă pentru a garanta faptul că apa destinată consumului uman nu este nici agresivă, nici corozivă și pentru a îmbunătăți gustul unei astfel de ape. Ar putea fi avute în vedere concentrații minime din astfel de minerale în apa dedurizată sau demineralizată în funcție de condițiile locale”, se mai arată în document.
Schimbările climatice au consecințe asupra resurselor de apă, prin urmare este nevoie și de o abordare bazată pe riscuri. Iar această abordare bazată pe riscuri ar trebui să aibă trei componente și anume: identificarea pericolelor asociate bazinelor hidrografice aferente punctelor de captare, posibilitatea ca furnizorul de apă să adapteze monitorizarea la riscurile principale și să ia măsuri pentru gestionarea riscurilor identificate în lanțul de aprovizionare, de la captare și până la distribuție și, al treilea, evaluarea riscurilor potențiale care decurg din sistemele de distribuție casnică – precum Legionella și plumbul.
În vederea identificării pericolelor, statele membre, se mai spune în document, ar trebui să monitorizeze poluanții pe care îi consideră relevanți, precum nitrații, pesticidele sau produsele farmaceutice identificate în conformitate.
Sistemele de distribuție casnică pot afecta calitatea apei destinate consumului uman. Potrivit OMS, în UE, Legionella reprezintă cel mai mare pericol pentru sănătate dintre toți patogenii cu transmisie acvatică. „Aceasta este transmisă prin instalațiile de aprovizionare cu apă caldă prin inhalare, de exemplu în timpul dușului. Prin urmare, acest patogen este în mod clar legat de sistemele de distribuție casnică. Întrucât impunerea unei obligații unilaterale de a monitoriza toate spațiile private și publice pentru a depista prezența acestui agent patogen ar conduce la costuri nerezonabil de ridicate, o evaluare a riscurilor în sistemele de distribuție casnică este, prin urmare, o soluție mai adecvată pentru a aborda această problemă”, se mai arată în document.
Directiva stabilește noi cerințe specifice de igienă referitoare la materialele care intră în contact cu apa destinată consumului uman și care și ele pot avea un impact asupra calității acesteia prin migrarea substanțelor potențial dăunătoare, prin favorizarea creșterii microbiene sau prin influențarea mirosului, a culorii sau a gustului acestei apei.
Unde se poziționează România
Un procent foarte mare dintre cetățenii UE deja au acces facil la apă curată și sigură pentru consum, la prețuri decente. În unele țări însă, cetățenii europeni încă se confruntă cu dificultăți în privința accesului la apă potabilă sigură.
Fenomene în creștere, precum deficitul de apă din ce în ce mai mare, secetele, substanțele noi de tipul produselor farmaceutice sau microplasticele, pot amenința sănătatea umană.
Potrivit Eurostat, rata populației conectate la sistemul public de alimentare cu apă este foarte diferită între statele membre. Raportul special din 2017 întocmit de Curtea de Conturi Europeană – un audit referitor la punerea în aplicare a Directivei inițiale din 1998 privind apa potabilă și accesul la aceasta – arăta că România ocupa ultimul loc din UE, cu doar 62% din populație conectată la rețeaua publică, față de 98% în Bulgaria, următoarea clasată și 100% în Ungaria. Documentului sublinia nevoia de investiții serioase în infrastructura specifică în toate cele trei țări menționate mai sus.
Cu toate acestea, performanțele României au fost modeste în anii care au urmat. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în 2021, proporția populației conectată la sistemul public de alimentare cu apă era de 74,1% din totalul celei rezidente în România. Adică, 14.177.807 persoane, cu doar 240.889 persoane mai mult decât în anul 2020, potrivit aceleiași surse. Creșterea a fost determinată de racordarea populației la rețelele de alimentare cu apă nou construite. Datele arată o creștere anuală a accesului la rețeaua publică de circa 200.000 de persoane.
La nivelul regiunilor de dezvoltare, în anul 2021, ponderea cea mai mare a populației conectate la sistemul public de alimentare cu apă, în total populație rezidentă, s-a înregistrat în regiunea București-Ilfov (88,7%), urmată de regiunea Sud-Est (88,2%). Gradul cel mai redus de racordare s-a înregistrat în regiunea Nord-Est (52,6%), urmată de regiunea Sud-Vest Oltenia (62,3%).
Pe 18 ianuarie 2023, Guvernul României a adoptat Ordonanța nr. 7 privind calitatea apei destinate consumului uman care a intrat în vigoare pe 28 ianuarie 2023 și care transpune practic în legislația noastră Directiva UE 2020/2184.
Ordonanța stabilește ca autoritate competentă în domeniul monitorizării calității apei, Ministerul Sănătății prin DSP-urile din subordine și INSP; autoritatea competentă în gospodărirea apelor fiind Administrația Națională Apele Române.
Actul normativ stabilește că până în 2027, autoritățile trebuie să realizeze o bază de date referitoare la existența conductelor și a componentelor de plumb din sistemul de distribuție a apei. În acest efort sunt implicate și asociațiile de proprietari care trebuie să transmită către autoritățile publice locale aceste date și să propună Guvernului programe de finanțare de înlocuire a acestora.
În privința parametrului Legionella, mai prevede ordonanța, dacă acesta nu este îndeplinit, „măsurile de remediere vor viza cel puțin spațiile prioritare”. Concret, spații publice de mari dimensiuni precum spitalele, căminele pentru bătrâni, creșele, școlile, hotelurile și pensiunile, aeroporturile, restaurantele, centrele sportive și comerciale, ștrandurile, piscinele, festivalurile și campingurile.
Printre parametrii măsurați prevăzuți în Anexa 1 a Ordonanței se numără aluminiul, amoniul, arsenicul, benzenul, bisfenolul A, borul, cadmiul, clorurile, cupru și cianuri, fierul, plumbul, manganul, mercurul, nitrații și pesticidele.
Anual, DSP-urile sunt ținute să publice pe site-ul propriu un raport privind calitatea apei potabile. În cazul unui pericol potențial pentru sănătatea umană confirmat de DSP aceste informații vor fi publicate împreună cu un set de recomandări.
Furnizorii de apă sunt obligați să livreze consumatorilor – în baza unei cereri justificate – date referitoare la zonele de aprovizionare cu apă, numărul de persoane aprovizionate, tipul de tratare și de dezinfecție, precum și cele mai recente date ale monnitorizării calității efectuate pentru enterococi intestinali, E.coli, precum și pentru parametrii chimici.
Actul normativ mai prevede că, în termen de 120 de zile de la data publicării, vor fi aprobate prin HG normele de supraveghere, monitorizare și inspecție sanitară a apei potabile. Lucru care, până acum, nu s-a întâmplat.
Citește și:
- „Cod roșu pentru umanitate”: prima parte a celui de-al 6-lea raport ONU privind schimbările climatice. Care sunt principalele concluzii?
- Monitorizarea SARS-CoV-2 și poliovirus prin testarea apelor uzate, esențială pentru strategii eficiente de sănătate publică
- LANCET: Ce sunt determinanții comerciali ai sănătății și cum pot afecta populația? Impactul industriei tutunului, alcoolului, alimentelor fast-food și a combustibililor fosili