Un nou studiu prezentat la Întâlnirea Anuală a Societății Americane de Oncologie Radiațională (ASTRO) arată că un test genomic poate ajuta medicii să identifice pacienții cu cancer de prostată recurent care vor beneficia cel mai mult de asocierea radioterapiei cu terapia hormonală după operație. Testul PAM50 permite adaptarea tratamentului în funcție de particularitățile genetice ale fiecărui pacient, oferind beneficii maxime și reducând efectele secundare inutile.
Testul a fost folosit inițial în cancerul de sân, dar a fost adaptat și pentru cancerul de prostată. Acesta clasifică tumorile în două mari categorii: luminal B și non-luminal B. Tumorile luminal B sunt mai agresive, cresc mai repede și sunt puternic dependente de testosteron, ceea ce explică de ce răspund mult mai bine la asocierea radioterapiei cu terapia hormonală. Tumorile non-luminal B nu răspund la fel de bine la terapia hormonală, deoarece creșterea lor nu este la fel de dependentă de testosteron.
Studiul BALANCE (NRG Oncology GU006), un trial clinic de fază II, a inclus 295 de pacienți la care boala a revenit după operație (prostatectomie), indicată prin creșterea nivelului de PSA, dar fără metastaze detectabile. PSA-ul este un antigen prostatic specific, fiind util în detecția cancerului de prostată în stadii incipiente, însă există numeroase patologii non-tumorale care pot determina creșterea acestuia cum ar fi: hiperplazia prostatică benignă, inflamația sau infecția, fiind necesar diagnosticul diferențial.
Participanții au fost împărțiți aleatoriu: un grup a primit radioterapie împreună cu apalutamidă (un medicament antiandrogen de generație nouă), iar celălalt radioterapie împreună cu placebo, timp de șase luni. Toate probele tumorale au fost testate cu PAM50, iar pacienții au fost urmăriți timp de cinci ani.
Rezultatele au arătat diferențe majore între cele două categorii. La pacienții cu tumori luminal B, supraviețuirea fără recidivă biochimică la cinci ani a fost de 72.4% cu terapie hormonală, comparativ cu 53.9% cu placebo. De asemenea, supraviețuirea fără metastaze a fost de 94.7% versus 81.8%. În schimb, la pacienții cu tumori non-luminal B, rezultatele au fost aproape identice, indiferent de tratament (70.2% vs. 71.1% pentru controlul pe baza markerilor biochimici și 89.9% vs. 89.3% pentru supraviețuirea fără metastaze).
Cancerul de prostată este al doilea cel mai frecvent cancer la nivel mondial. Doar în Statele Unite, sunt raportate anual peste 314.000 de cazuri noi. Deși chirurgia și radioterapia pot vindeca boala localizată, până la 30% dintre pacienți se confruntă cu recidivă, de obicei semnalată de creșterea PSA. Radioterapia este standardul după operație, iar terapia hormonală se adaugă uneori pentru a bloca testosteronul, hormon care stimulează dezvoltarea celulelor canceroase. Totuși, acest tratament suplimentar aduce și efecte secundare importante: oboseală, bufeuri, pierdere osoasă, modificări metabolice și risc cardiovascular.
Citește și:
- STUDIU. Variante genetice patogene asociate cu cancerul ereditar de prostată au fost identificate pentru prima dată. Implicaţii pentru screening şi diagnostic precoce
- #EAU20. Calitatea vieții pacienților cu cancer de prostată, influențată de tipul de tratament urmat
- STUDIU. Screeningul prin PSA are un impact redus asupra ratelor de mortalitate în cancerul de prostată