Noul ghid AHA și ACC recomandă evaluarea comună a riscului cardiovascular, renal și metabolic
American Heart Association (AHA) și American College of Cardiology (ACC) au publicat primul ghid de practică medicală dedicat în întregime sindromului cardiovascular-renal-metabolic – cardiovascular-kidney-metabolic syndrome (CKM). Documentul propune o nouă abordare pentru evaluarea și tratarea integrată a persoanelor cu obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială, dislipidemie, boală renală cronică și afecțiuni cardiovasculare.
Ghidul a fost elaborat împreună cu American Diabetes Association și American Society of Nephrology și publicat simultan în revistele Circulation și Journal of the American College of Cardiology. Scopul său este identificarea precoce a persoanelor expuse riscului, prevenirea progresiei bolii și reducerea probabilității de apariție a unor complicații precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficiența cardiacă sau insuficiența renală.
Sindromul CKM descrie conexiunile biologice și clinice dintre metabolism, rinichi și sistemul cardiovascular. Afecțiunile acestor sisteme nu evoluează separat: excesul de țesut adipos poate favoriza rezistența la insulină și inflamația, diabetul și hipertensiunea pot afecta rinichii, iar reducerea funcției renale amplifică, la rândul său, riscul cardiovascular.
Potrivit datelor prezentate de AHA și ACC, aproape 90% dintre adulții din Statele Unite au cel puțin un factor de risc asociat sindromului CKM, precum excesul ponderal, hipertensiunea, glicemia crescută, valorile anormale ale lipidelor sau funcția renală redusă. De asemenea, aproximativ 40% dintre adulți și 21% dintre copii și adolescenți prezintă obezitate, considerată unul dintre principalii factori care pot iniția și accelera progresia sindromului.
Patru stadii clinice pentru evaluarea riscului
Una dintre principalele noutăți este introducerea unei stadializări clinice a sindromului CKM, aplicabilă atât adulților, cât și populației tinere. Clasificarea permite adaptarea măsurilor preventive și terapeutice la nivelul individual de risc și urmărește nu doar încetinirea progresiei, ci și posibilitatea regresiei către un stadiu inferior.
Stadiul 1 include persoanele cu obezitate sau prediabet, dar fără alți factori metabolici majori, boală renală sau afecțiuni cardiovasculare. În această etapă, intervențiile asupra stilului de viață și controlul greutății pot preveni apariția complicațiilor ulterioare.
Stadiul 2 se referă la persoanele care prezintă unul sau mai mulți factori de risc metabolic, precum hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat de tip 2 sau sindrom metabolic, și/sau boală renală cronică, fără boală cardiovasculară diagnosticată.
Stadiul 3 include persoanele cu semne de boală cardiovasculară subclinică, încă asimptomatică, asociată factorilor de risc CKM. Tot în această categorie intră pacienții cu boală renală cronică ce determină un risc cardiovascular foarte ridicat sau cei cu un risc estimat mare de evenimente cardiovasculare în următorii zece ani.
Stadiul 4 este definit prin prezența unei boli cardiovasculare diagnosticate – precum boală coronariană, insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral, boală arterială periferică sau fibrilație atrială – în asociere cu obezitate, factori metabolici ori boală renală.
Această abordare schimbă perspectiva tradițională, în care fiecare afecțiune era evaluată și tratată separat. Un pacient cu diabet, boală renală și insuficiență cardiacă nu mai este privit ca având trei boli independente, ci ca aflându-se într-un stadiu avansat al unui proces biologic interconectat.
Evaluarea riscului cardiovascular include și sănătatea rinichilor
Ghidul recomandă utilizarea ecuațiilor PREVENT – Predicting Risk of Cardiovascular Disease EVENTs, care estimează riscul de boală cardiovasculară la 10 și 30 de ani. Comparativ cu modelele anterioare, PREVENT integrează informații referitoare la funcția renală și la sănătatea metabolică, permițând o estimare mai completă a riscului individual.
Evaluarea ar trebui să includă greutatea și distribuția țesutului adipos, tensiunea arterială, glicemia, profilul lipidic și indicatorii funcției renale. Identificarea timpurie a combinațiilor de factori de risc este importantă chiar și în absența simptomelor, deoarece modificările cardiovasculare și renale pot evolua timp îndelungat înaintea unui eveniment clinic.
Pentru prima dată într-un asemenea ghid, este recomandată și evaluarea factorilor sociali care influențează sănătatea, precum insecuritatea alimentară, instabilitatea locativă sau dificultățile financiare. Aceste condiții pot limita accesul la alimente sănătoase, activitate fizică, monitorizare medicală și tratamente, crescând probabilitatea progresiei sindromului CKM.
Stilul de viață rămâne baza prevenției
Indiferent de stadiu, recomandările pun accent pe adoptarea unor comportamente sănătoase, în acord cu conceptul AHA Life’s Essential 8: alimentație echilibrată, activitate fizică regulată, menținerea unei greutăți sănătoase, evitarea tutunului, somn de bună calitate și controlul tensiunii arteriale, glicemiei și colesterolului.
Intervenția precoce poate reduce simultan solicitarea asupra inimii, încetini deteriorarea funcției renale și îmbunătăți controlul metabolic. Chiar și ameliorarea unei singure componente – de exemplu, scăderea în greutate sau reducerea tensiunii arteriale – poate produce beneficii asupra celorlalte sisteme.
În același timp, documentul subliniază că recomandările generale privind stilul de viață nu sunt suficiente pentru toate persoanele. Pacienții cu risc crescut trebuie să beneficieze de tratament farmacologic și monitorizare activă, fără amânarea terapiei până la apariția complicațiilor cardiovasculare.
GLP-1, inhibitori SGLT2 și chirurgie metabolică
Printre cele mai importante schimbări se numără integrarea medicamentelor care oferă beneficii asupra mai multor componente ale sindromului.
Terapiile bazate pe agoniști ai receptorului GLP-1 sunt recomandate anumitor persoane cu obezitate și/sau diabet zaharat de tip 2, în special atunci când sunt prezenți și alți factori de risc cardiovascular. Aceste tratamente pot contribui la scăderea în greutate, îmbunătățirea controlului glicemic și reducerea riscului de evenimente cardiovasculare.
Inhibitorii SGLT2 au, de asemenea, un rol central, având capacitatea de a reduce riscul de spitalizare pentru insuficiență cardiacă și de a încetini progresia bolii renale în grupurile de pacienți eligibili.
Tratamentul trebuie să includă, după caz, medicamente pentru controlul tensiunii arteriale, colesterolului, glicemiei și greutății, selectate nu doar în funcție de o singură afecțiune, ci de beneficiile lor asupra întregului spectru cardiovascular-renal-metabolic.
Pentru persoanele cu obezitate severă sau cu risc ridicat, chirurgia metabolică și bariatrică poate reprezenta o opțiune terapeutică. Ghidul tratează astfel obezitatea ca pe un factor biologic major al sindromului, care necesită uneori intervenții medicale sau chirurgicale, nu exclusiv recomandări privind voința ori disciplina individuală.
De la îngrijire fragmentată la echipe multidisciplinare
Implementarea recomandărilor presupune colaborarea dintre medici de familie, cardiologi, diabetologi, nefrologi, specialiști în managementul obezității, nutriționiști și alți profesioniști.
Ghidul atrage atenția că îngrijirea fragmentată poate conduce la întârzieri, duplicarea investigațiilor și tratamente care nu iau în calcul toate riscurile pacientului. Printr-o abordare coordonată, aceeași strategie terapeutică poate proteja simultan inima, rinichii și metabolismul.
Noua stadializare CKM indică o schimbare majoră de paradigmă: prevenția cardiovasculară nu mai poate fi separată de prevenirea diabetului, managementul greutății și protejarea funcției renale. Identificarea persoanelor încă din primele stadii și intervenția înaintea apariției simptomelor ar putea transforma modul în care sunt prevenite unele dintre cele mai frecvente boli cronice.
Mesajul central al ghidului este că sindromul CKM nu trebuie considerat inevitabil progresiv. Prin screening precoce, controlul integrat al factorilor de risc, acces la terapii moderne și colaborare multidisciplinară, progresia poate fi încetinită și, în anumite situații, chiar inversată înainte ca pacientul să ajungă la boală cardiovasculară manifestă sau insuficiență renală.