Podcast #VociCuAutoritate COVID-19
Podcast #VociCuAutoritate COVID-19

#ASCO20. Tratamentul adjuvant cu osimertinib reduce cu 83% riscul de deces sau recurență în cancerul pulmonar non-microcelular EGFR+

mm
31 May 2020
2082 Views

Tratamentul postchirurgical cu terapia țintită, osimertinib (Tagrisso), îmbunătățește semnificativ supraviețuirea fără boală în cancerul pulmonar localizat non-microcelular (NSCLC), cu mutație a receptorului factorului de creștere epidermală (EGFR). Într-un studiu de fază III, 90% dintre pacienții cu NSCLC stadiu II-IIIA care au primit osimertinib au fost în viață la doi ani fără recurența bolii, comparativ cu 44% din cei care au primit placebo. Riscul de recurență al bolii sau deces a fost redus cu 83% pentru pacienții tratați adjuvant cu osimertinib după intervenția chirurgicală, comparativ cu placebo.

Rezultatele provin dintr-o analiză intermediară care a fost prezentată în programul științific virtual al Întâlnirii Anuale a Societății Americane de Oncologie Clinică 2020 (ASCO).

abonare

„Osimertinib este deja standardul de îngrijire de primă linie pentru pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular avansat, cu mutație EGFR. Îmbunătățirea supraviețuirii fără boală observată în acest studiu susține puternic utilizarea acestei terapii țintite în stadiul precoce al bolii, care are un risc semnificativ de recurență în ciuda tratamentului chirurgical și a chimioterapiei”, a declarat vicepreședintele executiv ASCO, Dr. Richard L. Schilsky.

Aprobare osimertinib NSCLC EGFR

Osimertinib a fost aprobat în cancerul pulmonar non-microcelular avansat sau metastatic, cu mutația EGFR, în UE. Sursa foto

Studiul clinic ADAURA

ADAURA este un studiu internațional, randomizat, dublu-orb, controlat placebo, de fază III. Au fost recrutați 682 de pacienți cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) non-scuamos, stadiu IB-IIIA și cu mutație EGFR confirmată. Aceștia au fost împărțiți în două grupuri pentru a primi osimertinib adjuvant (339 pacienți) sau placebo (343 pacienți). Participanții incluși avuseseră anterior rezecție completă a NSCLC primar, cu recuperare completă după intervenția chirurgicală. Pacienții tratați cu osimertinib au primit 80 mg o dată pe zi, timp de până la trei ani, iar chimioterapia postoperatorie a fost permisă. Caracteristicile inițiale ale pacienților incluși în studiu au fost similare între cele două grupuri.

  • 31% dintre pacienții ambelor grupuri au prezentat boală stadiu IB, iar 69% au avut stadiul II/IIIA de boală;
  • Mai mulți pacienți din ambele grupuri au fost de sex feminin – 68% și 72% în grupul osimertinib și, respectiv, placebo.

În aprilie 2020, un comunicat de presă a anunțat că rezultatele studiului ADAURA au fost suficient de convingătoare încât un comitet independent de monitorizare a datelor a recomandat deblocarea timpurie a studiului pentru ca toți participanții la studiu să primească tratamentul de studiu. În acel moment, înscrierea era finalizată, și toți pacienții fuseseră urmăriți timp de cel puțin 1 an.

Obiectivul principal al studiului a fost supraviețuirea fără boală (DFS) la pacienții cu stadiul II – IIIA de boală. Obiectivele secundare au cuprins supraviețuirea fără boală a întregii populații, DFS la 2, 3, 4 și 5 ani, supraviețuirea globală (OS), siguranța și calitatea vieții.

Rezultatele au arătat că la 33% maturitate a studiului, supraviețuirea medie fără boală nu a fost atinsă cu osimertinib, comparativ cu 20,4 luni cu placebo. În plus, supraviețuirea medie fără boală nu a fost atinsă cu osimertinib nici atunci când s-a analizat întreaga populație de pacienți cu boală stadiile IB – IIIA,  comparativ cu 28,1 luni cu placebo, la 29% maturitate a studiului. Această observație semnifică faptul că, la analiza intermediară a cohortei, osimertinib continua să aibă efect benefic la pacienți și să susțină supraviețuirea fără recurență tumorală.

La pacienții cu stadii II – IIIA, ratele de supraviețuire fără boală (DFS) au fost:

  • la 1 an – 97% cu osimertinib, respectiv 61% cu placebo;
  • la 2 ani – 90% cu osimertinib, respectiv 44% cu placebo;
  • la 3 ani – 80% cu osimertinib, respectiv 28% cu placebo.

În populația totală, ratele DFS au fost:

  • la 1 an – 97% cu osimertinib, respectiv 69% cu placebo;
  • la 2 ani – 89% cu osimertinib, respectiv 53% cu placebo;
  • la 3 ani – 79% cu osimertinib, respectiv 41% cu placebo.

Beneficiul adus de osimertinib asupra supraviețuirii fără progresia bolii a fost, de asemenea, observat la subgrupurile din întreaga populație, indiferent de rasă, stadiul bolii și tipul de mutație EGFR.

În fiecare categorie, și indiferent de sex, vârstă, rasă, stadiu de boală, starea mutației EGFR, fumător sau nu, și dacă pacientul a primit chimioterapie sau nu, toate rezultatele sunt în favoarea medicamentului de studiu osimertinib“, a spus Prof. Dr. Roy S. Herbst, șeful Departamentului de Oncologie Medicală de la Yale Cancer Center și Smilow Cancer Hospital.

Osimertinib a fost bine tolerat, având un profil de siguranță compatibil cu cel cunoscut deja. Durata medie a expunerii la osimertinib a fost de 22,3 luni, comparativ cu 18,4 luni pentru placebo, și nu au existat efecte adverse care să conducă la deces. Cele mai frecvente reacții adverse au fost gastro-intestinale, iar majoritatea acestora a fost de grad 1/2 în severitate. Boala pulmonară interstițială a fost raportată la 3% dintre pacienții tratați cu osimertinib. Prelungirea intervalului QTc a fost raportată la 7% dintre pacienții din brațul osimertinib, față de 1% dintre pacienții tratați cu placebo.

osimertinib cancer pulmonar non-microcelular NSCLC EGFR mutație ASCO20

Rolul osimertinib în cancerul pulmonar non-microcelular EGFR+

Cancerul pulmonar este principala cauză de deces prin cancer, atât în ​​rândul bărbaților, cât și al femeilor, reprezentând aproximativ 1/5 din numărul total al deceselor prin cancer, mai mult decât cancerul de sân, prostată și colorectal combinate. Cancerul pulmonar este împărțit în general în non-microcelular (NSCLC- 80-85% din cazuri) și cancer pulmonar cu celule mici (microcelular, SCLC).

Aproximativ 10-15% dintre pacienții cu NSCLC prezintă mutație EGFR. Se estimează că 30% dintre acești pacienți prezintă o formă de boală rezecabilă în momentul diagnosticării. Deși intervenția chirurgicală este tratamentul principal pentru pacienții cu NSCLC în stadiu incipient, ratele de recurență rămân ridicate.

Chimioterapia adjuvantă este standardul de îngrijire la pacienții cu NSCLC în stadiul II-III care au suferit o rezecție completă a tumorilor, precum și pentru unii pacienți cu boala în stadiul IB. Cu toate acestea, rezultatele trebuie îmbunătățite deoarece beneficiul chimioterapiei asupra supraviețuirii globale (OS) la 5 ani este de doar 5%.

Pacienții cu mutație EGFR prezentă sunt deosebit de sensibili la tratamentul cu inhibitori ai tirozin kinazei EGFR, care blochează căile celulare de semnalizare care stimulează creșterea celulelor tumorale.

Ilustrarea căii de semnalizare EGFR

Mecanismele de acțiune a EGFR în celula tumorală, și etapa în care osimertinib inhibă acest ciclu proliferativ.

În mod normal, gena EGFR codifică o proteină care funcționează drept receptor la nivelul membranei celulare, receptorul factorului de creştere epidermal (epidermal growth factor receptor). Există cel puțin 7 tipuri de liganzi pentru EGFR. Prin legarea acestora de receptor se declanșează căi de semnalizare implicate în creșterea și diviziunea celulară.

Există mutații la nivelul genei EGFR care pot determina ca receptorul să fie constant activat chiar și când nu se leagă de o altă proteină, ceea ce determină transmiterea continuă de semnale pentru proliferare, și se traduce prin dezvoltarea tumorală. Mutațiile genei EGFR apar mai frecvent în adenocarcinomul pulmonar, un tip de NSCLC. Cele mai frecvente mutații implică modificări ale unor regiuni specifice ale genei EGFR (la nivelul exonului 19 sau exonului 21).

Osimertinib este un inhibitor de generația III al tirozin kinazei EGFR  și este aprobat în SUA și UE pentru tratamentul de primă linie al pacienților cu NSCLC metastatic și cu  mutații EGFR. Rezultatele acestui studiu arată eficacitatea osimertinib în tratamentul adjuvant pentru pacienții cu boală în stadiu precoce și mutații EGFR.

„Acest studiu ne-a depășit așteptările”, a declarat autorul principal al studiului, Prof. Dr. Roy S. Herbst, de la Yale Cancer Center și Smilow Cancer Hospital. „Este un progres important să vedem o terapie țintită care întârzie semnificativ reapariția bolii în urma intervenției chirurgicale la pacienții cu cancer pulmonar non-microcelular. Acum putem începe să tratăm pacienții mai devreme.”

Citește și: