Ce este mielomul multiplu?
Mielomul multiplu este o formă de cancer hematologic caracterizat printr-o acumulare anormală de celule plasmatice maligne la nivelul măduvei osoase. Aceste celule produc anticorpi anormali în exces (numiți proteine M), care se acumulează în sânge și urină, provocând creșterea vâscozității sângelui și insuficiență renală. Reducerea funcționării normale a măduvei osoase este însoțită de o posibilă anemie, scăderea numărului de globule albe din sânge (leucopenie) și a numărului de trombocite (trombocitopenie).
În mod obișnuit, mielomul multiplu se dezvoltă dintr-o „boală” anterioară numită MGUS sau „gamapatie monoclonală de semnificație nedeterminată”. Debutul acestei boli benigne este mai frecvent la persoanele în vârstă. MGUS nu necesită tratament, însă este necesar ca pacienții să fie monitorizați și ținuți sub observație în mod regulat.
Mielomul multiplu (MM) se manifestă clinic în mai multe moduri și nu există simptome specifice ale bolii. Până la 1/3 dintre pacienți pot fi asimptomatici la momentul diagnosticului, boala fiind descoperită în timpul unei analize de sânge de rutină. Cele mai frecvente caracteristici ale bolii sunt simptomele osoase, cum ar fi durerea de spate, la nivelul oaselor lungi, craniului, coastelor și pelvisului. Durerea este persistentă și de obicei răspunde în mică măsură la medicamentele obișnuite pentru durere. Uneori se poate observa o curbură anormală a coloanei vertebrale sau fracturi patologice. În cazuri severe pot apărea probleme neurologice, cum ar fi slăbiciune, pierderea senzațiilor la nivelul picioarelor, pierderea controlului asupra vezicii urinare, infecții frecvente și persistente, în special respiratorii. Anemia este, de asemenea, o complicație frecventă a MM. Mai mult, dacă se produce și trombocitopenie, apar leziuni roșiatice/purpurii pe piele, cum ar fi vânătăile, sângerările gingivale sau nazale (epistaxis).
Diagnosticul de mielom multiplu este confirmat prin efectuarea a numeroase investigații. Rezultatele testelor de sânge, ale măduvei osoase și urinei în asociere cu alte proceduri de diagnostic (radiografii și alte diagnostice de imagistică etc.) indică tipul de mielom multiplu. Pacienții sunt caracterizați în funcție de anticorpii clonali și nefuncționali (proteine) produşi de celulele plasmatice. Majoritatea pacienților cu cazuri de mielom multiplu, aproximativ 65 %, se încadrează la subclasa IgG. A doua cea mai frecventă subclasă la pacienți este subclasa IgA. Subclasele IgM, IgD și IgE sunt rare. Însă mielomul multiplu nu este singura tulburare a celulelor plasmatice. Există și alte boli similare.
Tratamentul în MM poate consta într-o singură metodă terapeutică sau într-o combinație de metode, precum: radioterapie, chimioterapie, corticoterapie, transplant de celule stem hematopoietice. Terapia de susținere este destinată pacienților cu MM și este o parte integrantă și importantă a recuperării. Include terapii care reduc simptomele și complicațiile. Printre altele, acestea includ transfuzii de sânge, tratament cu bifosfonați, factori de creștere, antibiotice, imunoglobuline etc.
În pofida faptului că tratamentul are succes pentru majoritatea pacienților,mielomul multiplu are o rată crescută de recidivă. Prin urmare, obiectivul tratamentului este acela de a preveni recidiva, de a reduce complicațiile și de a prelungi durata vieții pacienţilor. Dacă boala recidivează, tratamentul trebuie repetat. În prezent sunt disponibile multe medicamente noi, nu doar metodele consacrate de tratament existente de mulți ani. Astfel, sunt în curs de dezvoltare tratamente inovatoare precum: inhibitori de proteazom, medicamente imunomodulatoare, anticorpi monoclonali, inhibitori ai histon-diacetilazei.
Mai multe informații despre diagnosticarea, tratamentul și evoluția mielomului multiplu găsiți pe Janssen4Patients, platforma de informare pentru pacienți realizată de Janssen Companie Farmaceutică a Johnson & Johnson.
