Podcast #VociCuAutoritate COVID-19
Podcast #VociCuAutoritate COVID-19

STUDIU: Diagnosticul de spondilită anchilozantă al mamelor nu constituie un factor de risc în dezvoltarea copiilor

mm
03 Aug 2020
2620 Views

Spondilita anchilozantă (SA) este o boală inflamatorie care afectează articulațiile coloanei vertebrale. Având în vedere faptul că este adesea diagnosticată la persoane tinere, între decadele II și III de viață, este frecvent adus în discuție potențialul impact al acestei boli inflamatorii cronice asupra fertilității și riscului reproductiv. Un studiu, prezentat în cadrul EULAR 2020, demonstrează că nou-născuții mamelor cu SA se dezvoltă în mod similar cu nou-născuții din populația generală.

Rezultatele studiului

Datele care au condus la această concluzie au fost extrase din două registre naționale din Coreea de Sud, cu ajutorul cărora au fost identificați 794,544 de copii, născuți între 2008 și 2013. Dintre aceștia, 369 au fost născuți de mame care au în antecedente diagnosticul de spondilită anchilozantă, iar restul de către mame care nu suferă de această boală (lotul de control, care reprezintă populația generală pediatrică). Caracteristicile copiilor au fost evaluate la trei vizite medicale: la vârsta de 4-6 luni, la 9-12 luni și 4-6 ani. La aceste vârste, evaluarea include parametri legați de motricitate, funcția cognitivă, de comunicare, interacțiune socială și autocontrol. A fost urmărită greutatea mică la naștere (sub 2500 g) și întârzierea în dezvoltare (greutatea corporală clasabilă în 10% cele mai mici din populația coreeană, pentru vârsta respectivă, sau necesitatea de evaluări suplimentare).

abonare

Tipul de naștere a fost diferit în cele două grupuri, 46% dintre pacientele cu SA apelând la metoda cezariană, față de 36% din cele din populația generală –  o femeie cu SA are o probabilitate cu 49% mai mare de a utiliza metoda cezariană. În plus, și riscul de a dezvolta eclampsie și preeclampsie a fost de 2,8 ori mai mare printre pacientele cu SA (2,98% dintre nașteri, față de 1,09% dintre nașterile din populația generală).

Cu toate acestea, frecvența anomaliilor de dezvoltare și a greutății scăzute la naștere a fost similară în cele două grupuri de studiu:

  • Riscul de greutate mică la naștere a fost de 1,3 ori mai mare în grupul de studiu, fără semnificație statistică (5,69%, față de 4,43%);
  • Riscul relativ de întârziere în dezvoltare a variat între cele trei vârste:
    • La 4-6 luni, frecvența acesteia a fost similară;
    • La 9-12 luni, riscul a fost de 1,62 ori mai mare printre copiii născuți de mame cu SA;
    • La 4-6 ani, riscul de a suferi de întârziere în dezvoltare a fost similar în cele două grupuri;
  • Riscul de naștere prematură a fost similar în cele două grupuri;
  • Anomaliile în dezvoltare au fost întâlnite cu frecvențe similare la copiii născuți de mame cu SA și la cei din populația generală.

Diferențe în incidența greutății mici la naștere au apărut în momentul în care grupul de studiu a fost subîmpărțit în funcție de momentul în care mamele au fost diagnosticate cu spondilită anchilozantă: înainte de naștere (124 de mame) sau după naștere (245 de mame):

  • Mamele diagnosticate cu SA antepartum au un risc de 2,8 ori mai mare de a naște copii cu greutate mică la naștere, față de cele diagnosticate postpartum;
  • Întârzierea în dezvoltare sau dezvoltarea anormală au fost întâlnite cu frecvențe similare în cele două subgrupuri.

“Putem observa că o boală cronică precum spondilita anchilozantă nu scade șansele pacientelor de a avea copii sănătoși. Cu toate acestea, recomandăm planificarea sarcinii și urmărirea de către un medic reumatolog,” afirmă Prof. John Isaacs, de la Universitatea Newcastle, Marea Britanie, Președintele Comitetului Științific EULAR.

Sarcina în cadrul spondilitei anchilozante

Bolile cronice pot afecta fertilitatea și pot conduce la un risc crescut de anomalii de dezvoltare atât prin mecanismul lor fiziopatologic, cât și prin necesitatea de diverse terapii cu reacții adverse potențial teratogene. În cazul spondilitei anchilozante, se aduc în discuție efectele medicației specifice, activitatea bolii pe parcursul sarcinii și efectul său asupra nașterii, dar și componenta genetică a bolii.

fumat-sarcina-malformatii-congenitale-inima-fat

Conform asociației de pacienți din SUA Arthritis Foundation, SA implică un risc adițional minim pentru femeile care doresc să rămână însărcinate. În urma unei discuții preconcepție cu medicul reumatolog, schema terapeutică poate fi modificată, pentru a evita medicamentele cu potențiale efecte nocive. Riscul copilului de a dezvolta SA sau alte boli autoimune este foarte scăzut, iar mama nu are un risc crescut de puseu de boală pe parcursul sarcinii. Cu toate acestea, există un risc mai crescut de puseu de boală în primele luni după naștere, iar metoda de naștere aleasă poate fi influențată de impactul bolii asupra articulațiilor coloanei vertebrale și bazinului (în special, articulațiile sacroiliace). 

Un alt studiu, efectuat în Coreea de Sud, a urmărit modificările survenite în urma sarcinii într-o cohortă de femei diagnosticate cu SA. În ceea ce privește adaptarea medicației, singura modificare statistic semnificativă a fost o probabilitate mai mică a mamelor cu SA de a începe un tratament corticosteroid (sau de a crește doza) în urma nașterii, față de femeile care nu au fost însărcinate. Cele două metode de naștere (cezariană și vaginală) nu au condus la diferențe semnificative în ceea ce privește tratamentul SA. Această observație sugerează că nașterea pe cale vaginală nu crește riscul de agravare a manifestărilor SA.

În plus, mamele cu SA, față de mamele fără această boală, tind să aibă o vârstă mai înaintată, să fie nulipare și au o frecvență mai mare a uveitei, psoriazisului și bolilor inflamatorii intestinale (manifestări inflamatorii frecvent asociate cu SA). Similar cu studiului prezentat în cadrul EULAR 2020, greutatea mică la naștere nu a fost mai frecventă la copiii născuți de mame cu SA, însă s-a observat o frecvență mai mare de sarcini gemelare. Scorul APGAR a fost similar în cele două cohorte (scor ce indică starea de sănătate globală a nou-născutului, în primele minute de la naștere).

infografic spondilita anchilozanta simptome

Spondilita anchilozantă pe scurt: poate afecta numeroase sisteme din organism. Sursa foto: creakyjoints.org

Spondilita anchilozantă este o boală cronică, sistemică, inflamatorie, care afectează în special articulațiile sacroiliace și ale coloanei vertebrale, dar și alte articulații și organe. În funcție de regiune, SA afectează între 0,7 și 49 de persoane la 10.000 de locuitori, riscul fiind mai mare în populațiile cu o frecvență ridicată a markerului HLA-B27 (care indică risc crescut de a dezvolta SA). Această boală debutează la adulți tineri, între decadele II și III.

Citește și: