Peste jumătate (58%) dintre bolile transmisibile care afectează oamenii au fost la un moment dat stimulate și agravate de schimbările climatice. Concluzia provine dintr-o analiză de amploare asupra literaturii științifice, efectuată la Universitatea Hawaii din Manoa și publicată în Nature Climate Change. Deși legătura dintre schimbările climatice și bolile infecțioase este bine documentată și recunoscută la nivel științific, felul în care afectează populația umană nu era foarte bine înțeles până acum.
A fost evaluat impactul a 10 evenimente climatice extreme, influențate de emisiile de gaze cu efect de seră (GES), asupra fiecărei boli umane determinată de un agent patogen (de bacterii, virusuri, animale, plante, fungi, protozoare etc.) și cunoscută în prezent. Calamitățile au inclus încălzirea globală, seceta, valurile de căldură, incendiile de vegetație, precipitațiile extreme, inundațiile, furtunile, creșterea nivelului mării, schimbările biogeochimice oceanice și modificările suprafeței solului (ex. pierderea învelișului de suprafață). Peste 70 de mii de lucrări științifice au fost evaluate și mai bine de 800 dintre acestea au fost selectate ca îndeplinind toate criteriile de includere.
Pandemia Covid-19 a schimbat cu siguranță modul în care generațiile prezentului se raportează la problemele de sănătate publică, în special la bolile transmisibile, și le conștientizează. Tot mai multe cercetări se concentrează pe descoperirea și înțelegerea modului în care microorganismele, inclusiv patogenii, co-habitează și influențează sau sunt influențate de activitatea umană sau schimbările climatice. Lucrarea echipei de la UH Manoa este importantă nu doar prin prisma integrării fără precedent a dovezilor științifice, ci reprezintă un semnal de alarmă asupra schimbărilor climatice, determinate în mare măsură de emisiile de gaze cu efect de seră. Aceste schimbări influențează fiecare nivel al ecosistemului planetar, atât în sfera vizibilă, a oamenilor, florei și faunei, cât și în cea invizibilă, a coloniilor de microorganisme. Multe dintre aceste schimbări sunt fără precedent, ireversibile și în continuă transformare.
Informații cheie, sumarizate în publicația Science Daily:
- Calamitățile naturale aduc patogenii mai aproape de oameni prin favorizarea contactului apropiat dintre oameni și vectorii purtători ai bolilor: încălzirea și abundența de precipitații au fost asociate cu extinderea gamei de vectori, cum ar fi țânțarii, căpușele, puricii, păsările și alte mamifere implicate în transmitere. De exemplu, Virusul West Nile determină din ce în ce mai multe infecţii în Italia, iar o posibilă explicație ține de încălzirea care favorizează înmulțirea țânțarilor.
- Calamitățile naturale aduc oamenii mai aproape de patogeni prin migrarea populației umane în zone noi pentru a le evita pe cele supuse pericolului: valurile de căldură au fost asociate cu creșterea cazurilor de boli transmise prin apă contaminată (infecții determinate de bacteriile din genul Vibrio, meningoencefalita ameobiană primară și gastroenterita). Furtunile, inundațiile și creșterea nivelului mării au provocat deplasări umane implicate în cazuri de leptospiroză, criptosporidioză, febră Lassa, giardioză, gastroenterită, boala legionară, holeră, salmoneloză, shigeloză, pneumonie, febră tifoidă, hepatită, boli respiratorii și boli de piele etc.
- Calamitățile au îmbunătățit adecvarea climatului pentru reproducerea vectorilor purtători de boli, accelerând ciclul de viață. În plus, valurile de căldură au fost sugerate ca reprezentând o presiune selectivă naturală către virusurile „rezistente la căldură”, a căror transmitere în populațiile umane are ca rezultat o virulență crescută, deoarece pot face față mai bine principalei apărări a corpului uman – febra.
- Evenimentele climatice extreme au diminuat capacitatea umană de a face față agenților patogeni prin modificarea stării organismului; adăugarea de stres din expunerea la condiții periculoase; forțarea oamenilor în condiții nesigure; și deteriorarea infrastructurii, forțând expunerea la agenți patogeni și/sau reducând accesul la îngrijirea medicală.
Totuși, există și anumite boli a căror transmitere a fost redusă ca urmare a schimbărilor și evenimentelor climatice extreme, însă pentru fiecare boală care a fost redusă de un anumit eveniment, au existat multe altele care au fost potențate.
Platforma interactivă dezvoltată pe baza studiului poate fi accesată la: https://camilo-mora.github.io/Diseases/
În acest context, termeni ca prevenția primară a pandemiilor, sănătate planetară, one-health, precum și implicațiile pe care le aduc la nivel științific și în societate: sporirea eforturilor de supraveghere a bolilor transmisibile, fie ele determinate de virusuri, bacterii sau alte organisme, utilizând toate instrumentele pe care umanitatea le are la dispoziție, precum monitorizarea apelor uzate și supravegherea genomică, capătă brusc un sens mult mai profund. Patogenul momentului, SARS-CoV-2, a determinat întreaga societate să conștientizeze că lumea microorganismelor este mult mai vie și diversă, facilitând trecerea de la sănătatea publică, la sănătatea populațională, în epoca renascentistă a sănătății publice, așa cum a numit-o Prof. Angela Brand, directorul Centrului European pentru Genomică în Sănătate Publică.
Pe măsură ce societatea umană avansează tehnologic, iar nevoile cresc, presiunea pe mediul înconjurător este mai mare. Există totuși motive reale de optimism, deoarece sunt cercetate și implementate și noi metode de eficientizare și reducere a consecințelor negative, iar impactul asupra mediului reprezintă o preocupare la nivel legislativ, ceea ce înseamnă resurse umane și financiare importante concentrate în acest scop. În nicio etapă a istoriei omenirea nu a fost atât de preocupată de cauzele schimbărilor climatice așa cum este în prezent.
Citește și:
- Serratus, platforma de cloud computing pentru identificarea agenților patogeni cu potențial pandemic – un pas mai aproape de strategia globală privind prevenția primară a pandemiilor
- Monitorizarea SARS-CoV-2 și poliovirus prin testarea apelor uzate, esențială pentru strategii eficiente de sănătate publică