CE SPUN STUDIILE despre impactul microplasticelor asupra sănătății

  • Ce spun studiile
Andra Păun
01 august 2025
Citit de 47 ori.

În fiecare săptămână, fără să fim conștienți, putem consuma involuntar până la 5 grame de microplastice, echivalentul greutății unui card bancar. Aceste particule extrem de mici, invizibile cu ochiul liber, sunt deja omniprezente în mediul nostru de viață. Se regăsesc în aerul pe care îl respirăm, în apa potabilă, în alimentele pe care le consumăm și chiar în produse de igienă sau ambalaje. Estimările recente indică faptul că un adult poate inhala, ingera sau absorbi anual, prin piele, între 78.000 și 211.000 de particule de microplastic.

Cercetările actuale susțin că microplasticele au fost detectate în sânge, plămâni, ficat, placentă și, mai recent, în creierul uman, așadar expunerea cronică la nano- și microplastice poate avea un potențial toxic semnificativ asupra sănătății umane. Cele mai multe studii de până acum s-au concentrat pe particule mai mari de 10 micrometri, însă studiile recente atrag atenția asupra faptului că riscul toxicologic crește pe măsură ce dimensiunea particulelor scade. Particulele sub 10 micrometri, sunt cele mai periculoase, având potențialul de a traversa bariere biologice și de a se acumula în organe. Totodată, efectele lor asupra sănătății par a fi strâns legate de caracteristicile fizice și chimice ale particulelor: dimensiune, formă, solubilitate, compoziția suprafeței.

abonare

Mai multe studii experimentale in vitro și in vivo indică asocieri între expunerea la nano-/ microplastice și inflamație cronică, stres oxidativ, perturbări endocrine, precum și riscuri crescute de boli cardiovasculare, cancer sau afecțiuni neurologice. Cu toate acestea, validitatea unor rezultate este pusă sub semnul întrebării din cauza lipsei unor metode standardizate pentru detectarea și analiza particulelor.

În acest context, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pledează pentru dezvoltarea de metode riguroase de caracterizare și cuantificare a nano- și microplasticelor, în special a celor sub 10 micrometri, și pentru introducerea unor protocoale stricte de control al calității (QA/QC) pentru a evita contaminarea probelor în laborator. De asemenea, se recomandă utilizarea unor particule de referință reprezentative pentru expunerea umană reală și adoptarea unor modele de testare integrate și etice.

Situația este descrisă și de raportul Global Risks Report 2025 al World Economic Forum, care plasează poluarea cu microplastice în top 10 amenințări globale emergente, semnalând necesitatea unor măsuri coordonate, la scară internațională, pentru a reduce producția, utilizarea și eliminarea necorespunzătoare a materialelor plastice.  Înțelegerea profundă a impactului nano- și microplasticelor și identificarea unor soluții eficiente reprezintă o prioritate pentru sănătatea publică globală.

 

Sursa: https://www.statista.com/chart/18299/how-we-eat-drink-and-breathe-microplastics/

Impactul asupra sănătății creierului

Un studiu recent publicat în Nature Medicine a adus în atenție faptul că în creierul uman pot fi detectate până la șapte grame de microplastice, echivalentul unei lingurițe de plastic. Cercetătorii au analizat probe de țesut cerebral, hepatic și renal prelevate în perioada 1997–2024, observând o creștere cu 50% a concentrației de micro- și nanoplastice în creier între 2016 și 2024. Această acumulare a fost mai pronunțată în creier decât în ficat sau rinichi și nu a fost influențată de factori precum vârsta, sexul sau cauza decesului. Mai mult, persoanele diagnosticate cu demență prezentau concentrații mai mari de microplastice în creier, deși nu a fost stabilită o legătură cauzală directă. În studii pe modele animale, s-a demonstrat că nanoplasticele pot interfera cu proteine esențiale pentru funcționarea nervilor, sugerând un posibil rol în afecțiuni neurodegenerative precum boala Parkinson.

Impactul asupra sănătății cardiovasculare

O direcție recentă de cercetare se axează pe identificarea directă a micro- și nanoplasticelor  în țesuturile umane implicate în patologia cardiovasculară. Un studiu realizat pe 257 de pacienți supuși intervențiilor chirurgicale carotidiene a identificat prezența microplasticelor în plăcile aterosclerotice. În 150 dintre aceste cazuri, au fost detectate fragmente de polietilenă și clorură de polivinil, materiale plastice folosite frecvent în ambalaje, produse de unică folosință, dar și în materiale de construcții. Aceste particule nu au fost doar depozitate pasiv în placă, ci erau prezente și în interiorul macrofagelor, celule imunitare specializate în eliminarea agenților străini și a resturilor celulare. Analizele genetice efectuate asupra macrofagelor au arătat o activare crescută a genelor asociate inflamației. Reacția inflamatorie cronică este extrem de importantă în patogeneza bolilor cardiovasculare, deoarece inflamația persistentă destabilizează plăcile aterosclerotice, favorizând formarea cheagurilor de sânge care pot bloca arterele și pot cauza infarct sau accident vascular cerebral. Pacienții cu microplastice în plăcile arteriale au avut, în următoarele 34 de luni, un risc semnificativ mai mare de a suferi astfel de evenimente cardiovasculare grave sau chiar deces. Mai mult, prezența micro- și nanoplasticelor în plăcile arteriale a fost asociată cu pacienți diagnosticați cu diabet zaharat și alte afecțiuni cardiovasculare, ceea ce ridică întrebări importante privind modul în care aceste particule influențează evoluția bolilor cronice și dacă anumite condiții preexistente cresc susceptibilitatea la acumularea lor. De asemenea, în cazul arterelor, există ipoteza că macrofagele intestinale, care pot absorbi microplastice din sistemul digestiv, ar putea fi implicate în transportul acestora către vasele de sânge, contribuind astfel la acumularea în plăcile aterosclerotice. Aceasta deschide noi perspective de cercetare privind mecanismele prin care microplasticele pătrund în țesuturi și influențează procese patologice.

Rezultate suplimentare au fost prezentate în cadrul conferinței Vascular Discovery Scientific Sessions 2025 a American Heart Association, care a cuantificat direct nivelurile de micro- și nanoplastice în țesut arterial uman. Într-un eșantion de 48 de artere carotide colectate între 2023 și 2024, s-au detectat concentrații de până la 2.888 µg/g în plăcile simptomatice (asociate cu AVC, AIT sau pierderi temporare de vedere), față de doar 57 µg/g în arterele sănătoase recoltate post-mortem. Chiar și în plăcile provenite de la pacienți asimptomatici, nivelul nano- și microplasticelor a fost crescut (895 µg/g). Deși nu s-au identificat markeri tipici de inflamație acută, s-au observat modificări de expresie genică în celulele stabilizatoare și în macrofage, incluzând o reducere a expresiei genelor antiinflamatorii, ceea ce sugerează o perturbare subtilă, dar potențial dăunătoare a echilibrului imun local.

Cumulativ, aceste dovezi susțin ideea că nano- și microplasticele nu sunt simple particule inerte, ci ele pot contribui la progresia bolilor cardiovasculare. Prezența lor în țesuturi afectate și corelația cu comorbidități precum diabetul sugerează noi direcții de cercetare privind traseele fiziopatologice ale acestora în organism și impactul acestora pe termen lung asupra sănătății cardiovasculare.

Rolul în dezvoltarea cancerului

Pe lângă impactul cardiovascular, micro- și nanoplasticele pot pătrunde în organism prin inhalare, ingestie sau absorbție cutanată, traversând bariere biologice importante, precum mucoasa intestinală, placenta sau bariera hemato-encefalică. Cercetări recente arată că acestea pot provoca inflamație cronică, stres oxidativ și daune la nivelul ADN-ului, factori ce favorizează apariția cancerelor, precum cele mamare și de prostată. De asemenea, aditivii chimici din plastic, cum ar fi ftalații și bisfenolii, pot perturba echilibrul hormonal și pot facilita proliferarea tumorilor.

Un alt studiu, realizat la Universitatea Medicală din Viena a demonstrat că polistirenul sub formă de micro- și nanoplastice afectează sănătatea pulmonară. Celulele sănătoase absorb aceste particule mai eficient decât cele canceroase, ceea ce duce la migrație celulară anormală, deteriorare a ADN-ului și stres oxidativ, procese asociate cu transformarea malignă. Chiar și o expunere de scurtă durată poate declanșa aceste modificări.

Rolul în rezistența la antibiotice

În plus, microplasticele reprezintă un factor de risc în dezvoltarea rezistenței bacteriene la antibiotice. Studiile arată că bacteriile precum Escherichia coli formează biofilme dense și rezistente pe suprafețele microplasticelor, protejându-se astfel împotriva tratamentelor antibiotice. Această capacitate de adaptare bacteriană este agravată de faptul că microplasticele pot absorbi antibioticele, reducând concentrația lor efectivă în mediul biologic și favorizând apariția tulpinilor rezistente. În contextul în care rezistența la antibiotice este responsabilă anual pentru milioane de decese, impactul microplasticelor asupra sănătății publice devine o problemă de prim rang. Sunt necesare politici eficiente pentru reducerea poluării cu plastic, alături de dezvoltarea unor tehnologii care să limiteze acumularea acestor particule în organism și să contracareze efectele lor negative.

Concluzii și recomandări pentru reducerea expunerii la microplastice

Microplasticele nu mai sunt doar o problemă de mediu, ci sunt un factor emergent de risc pentru sănătatea umană. În lipsa unor acțiuni coordonate și bazate pe știință, expunerea zilnică și acumulativă la aceste particule poate deveni un determinant major al stării de sănătate în deceniile următoare.

Ce poate face fiecare dintre noi pentru a reduce expunerea personală?

  • Evitați încălzirea alimentelor în recipiente din plastic. Utilizați sticlă, ceramică sau inox, mai ales în cuptorul cu microunde;
  • Folosiți sticle reutilizabile, din materiale sigure, în locul PET-urilor de unică folosință;
  • Verificați etichetele produselor cosmetice și de igienă. Evitați cele care conțin particule plastice (ex: polyethylene, polypropylene);
  • Reduceți frecvența spălării hainelor sintetice. Fibrele eliberate în timpul spălării pot ajunge în apă și în aer;
  • Aerisirea frecventă și utilizarea unui aspirator cu filtru HEPA contribuie la reducerea prafului interior contaminat cu microplastice;
  • Alegeți alimente proaspete și cât mai puțin procesate. Ambalajele și procesele industriale pot introduce microcontaminanți;
  • Optați pentru produse de curățenie simple și naturale, fără aditivi microplastici.

Ce măsuri sunt necesare la nivelul sistemului de sănătate?

Ce poate face societatea prin politici publice și intervenții colective?

Oportunitati, microplasticele ca platforme de administrare a medicamentelor

Pe de altă parte, nanomaterialele inspirate de microplastice deschid noi perspective în medicină. Cercetătorii lucrează la nanoparticule care pot livra medicamente anticancer direct în tumori, eliberând substanțele active în mod controlat și reducând toxicitatea sistemică. În plus, aceste nanoplatforme pot fi utilizate pentru a stimula sistemul imunitar prin imunoterapie, folosind agenți care amplifică răspunsul anticancerigen și creează o memorie imunologică durabilă.

Astfel, micro- și nanoplasticele reprezintă atât o provocare majoră pentru sănătatea umană, cât și o oportunitate inedită pentru dezvoltarea unor terapii personalizate. Este esențial să continuăm cercetările pentru a înțelege pe deplin mecanismele prin care aceste particule afectează organismul și pentru a implementa măsuri concrete care să reducă expunerea populației, protejând astfel sănătatea publică.

Citește și:


➤