STUDIU: Utilizarea ciproteronei pe termen lung se asociază cu un risc crescut de a dezvolta meningiom intracranian




Medicația hormonală și contraceptivă este printre cele mai frecvente tratamente utilizate la momentul actual. În general, prezintă un profil de siguranță acceptabil, însă utilizarea unor doze ridicate, o perioadă îndelungată, în tratamentul anumitor afecțiuni, poate conduce la reacții adverse serioase. Un studiu recent, publicat în British Journal of Medicine, relevă o frecvență ridicată a meningiomului intracerebral la femeile care au utilizat doze ridicate de ciproteronă acetat, o moleculă cu efecte antiandrogenice și progesteronice.

Rezultatele studiului

Ciproterona acetat este o moleculă derivată a hormonului progesteron, cu efecte antiandrogenice puternice. Asocierea dintre aceasta și apariția meningiomului a fost observată într-un studiu populațional, care a urmărit 253.777 de persoane de sex feminin, cu vârste cuprinse între 7 și 70 de ani. Au fost comparate două grupuri:

abonare
  • 139.222 de femei care au primit o doză cumulativă ridicată (3 grame în primele 6 luni de tratament);
  • 114.555 de participanți care au fost expuși la o doză cumulativă de mai puțin de 3 grame în primele 6 luni de tratament.

Frecvența meningiomului a fost, în mod global, scăzută: 89 de cazuri, tratate prin radioterapie sau chirurgie, au fost detectate în cei 7 ani de desfășurare a studiului. Totuși, acestea au apărut mai frecvent în grupul expus la ciproteronă:

  • 69 de diagnostice de meningiom în grupul expus;
  • 20 de cazuri în grupul de control;
  • Incidența a fost de 23,8 și, respectiv, 4,5 cazuri la 100.000 persoane-an;
  • Riscul relativ este de 5,2 ori mai mare de a dezvolta meningiom la expunerea ridicată la ciproteronă;
  • Riscul ajustat în funcție de alți factori de risc este de 6,6;
  • Concluzia studiului a fost că efectele negative ale ciproteronei sunt dependente de doză: în cazul unei doze cumulate de 60 de grame de ciproteronă, riscul este de 21.7 ori mai mare de a dezvolta meningiom;
Ciproterona, o medicație hormonală, se corelează cu un risc crescut de a dezvolta meningiom intracranian
Abstract vector created by Harryarts

Vârsta la care pacientele încep tratamentul se corelează în mod semnificativ statistic cu riscul de a dezvolta meningiom: față de grupul de control, persoanele care au debutat tratamentul între 45 și 54 de ani au un risc de 10,4 ori mai mare, iar pentru persoanele care au debutat după 65 de ani, riscul este de 42,3 ori mai mare. În plus, adăugarea unei molecule estrogenice la schema de tratament crește cu 20% riscul de a dezvolta meningiom.

  • Întreruperea tratamentului conduce la o micșorare a riscului de a dezvolta meningiom: după un an fără tratament, riscul este de 1,8 ori mai mare față de grupul de control;
  • Localizarea meningiomului în regiunea anterioară sau medie a craniului s-a asociat în mod specific cu utilizarea ciproteronei;
  • În cohorta studiată au fost incluse și 10.876 de persoane care au utilizat ciproterona în scopul schimbării de sex, iar incidența meningiomului a fost de 20.7 cazuri la 100.000 de persoane-an.

Incluzând și persoanele care utilizau deja ciproteronă și au dezvoltat meningiom până la debutul studiului, se estimează că în Franța, țara în care a fost realizat studiul, 500 de cazuri de meningiom pot fi atribuite administrării de ciproteronă, în perioada 2007-2015.


Meningiomul este cea mai frecventă tumoră cu apariție primară cerebrală. Apare mai frecvent la vârste avansate, și afectează în mod preponderent sexul feminin. 90% dintre cazuri sunt benigne: riscul principal nu este diseminarea metastatică și afectarea altor organe, ci efectul de compresie asupra țesutului cerebral, realizat de tumora care poate crește lent. Corelația dintre terapiile hormonale și meningiom este susținută și de existența receptorilor hormonali la nivelul celulelor ce constituie meningiomul: existența receptorilor pentru progesteron asociază o rată de recurență a tumorii post-excizie de 5%, iar lipsa oricăror receptori sau existența receptorilor pentru estrogen se corelează cu apariția tumorii în aproximativ 30% dintre cazuri. Terapia optimă a acestor tumori include rezecția – fie prin neurochirurgie, fie prin tehnici de radioterapie. Cu toate acestea, o proporție importantă dintre tumori nu sunt rezecate complet și asociază risc de reapariție.

Abiraterona acetat, inclus pe Lista Medicamentelor Esențiale pentru tratamentul cancerului de prostată metastastic rezistent la castrare
Sursa foto

Moleculele care modulează activitatea hormonilor sexuali din organism sunt utilizate de zeci de ani, în diferite indicații: cea mai cunoscută utilizare este pilula contraceptivă, însă sunt eficiente și în tratamentul cancerului de prostată (cu receptori hormonali), pentru susținerea organismului în perioada menopauzei sau a sarcinii, a excesului de hormoni androgeni la femei, a unor afecțiuni dermatologice precum acneea, dar și în tranziția de gen (efecte “feminizante”). Frecvent, sunt administrate combinații terapeutice, de molecule cu efecte agoniste atât estrogencie, cât și progesteronice.Profilul de siguranță a acestora a fost îndelung studiat: în ciuda unor semnale de alarmă lansate de-a lungul timpului, asocierea cu reacții adverse cardiovasculare, psihiatrice sau oncologice este considerată slabă sau inexistentă.

Citește și: